Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
«Mărțișorul este un obiect ritualic ancestral, ce se dăruia din vremurile cele mai vechi, în ziua de 1 Martie, aceasta fiind considerată a fi Ziua Dochiei. La începuturi, mărțișorul nu era altceva decât o mică funie, o împletitură din fire albe și negre, care reprezenta alternanța zilelor faste și nefaste din viața omului. Apoi, în timp, firul negru devine roșu, semn al afecțiunii și al iubirii. Până la începutul secolului al XX-lea, aceste șnururi erau dăruite copiilor, băieți și fete, și nu rareori erau însoțite de un mic bănuț de aur sau argint. Apare, așadar, cu claritate, funcția apotropaică a obiectului, care „acționează” aidoma unui talisman, ferindu-l pe „beneficiar” de rele, atrăgând asupră-i norocul și binele. Mărțișorul se purta până la cea mai mare sărbătoare apropiată – Mucenici, Florii, Paște etc., ferindu-l de spiritele nefaste pe purtător, știut fiind că la schimbarea de regim climatic (aici având de-a face cu unul dintre cele mai importante și dramatice momente din întregul an, probabil, în trecut, adevăratul An Nou: plecarea iernii și venirea primăverii) se confruntau, în imaginarul popular, forțele cosmice benefice și malefice, omul intervenind activ în favoarea celor dintâi. Apoi, firul era agățat în copaci, arbuști etc., fiind învestit cu funcția de a străjui, și pe mai departe, norocul celui ce l-a purtat. Astăzi, mărțișorul este semn al iubirii, oarecum, dar toate celelalte apanaje ale sale au fost date uitării. Spun „oarecum”, deoarece în actualitate obiectul nu mai poartă cu el (doar) simbolul iubirii, așa cum o făcea odinioară. Există mărțișoare cu mașini, cu personaje robotice ori de desene animate, cu vedete de cinema sau de altă natură, totul pentru a vinde, a vinde cât mai mult.» (Pomul sacru al tradiției românești, de Gheorghe Secheșan, Timișoara, Ed. Universității de Vest, 2021)
În tradiția populară, luna martie este una plină de simboluri, cu semnificații anume atât pentru oameni, cât și pentru natură. Astfel, se spune că băieții își aleg, încă din februarie, o zi a babei și, cum va fi ziua, așa va fi nevasta lui: urâtă sau frumoasă.
Fetele, când văd lună nouă în martie, își pun la gât un fir de mătase de care leagă o monedă de argint, pentru a-și vedea ursita.
Se mai spune că cei ce poartă mărțișor nu vor fi pârliți de soare pe timpul verii, vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi.
Dacă de 1 martie este timp frumos, atunci toată primăvara și vara vor fi frumoase.
Dacă va ploua de 1 martie, anul va fi îmbelșugat. Dacă în zilele Babelor (timp ritual de 9 sau 12 zile la începutul lunii martie) e ninsoare și frig, atunci primăvara va fi friguroasă și furtunoasă, iar dacă vor fi mai domoale, atunci primăvara va fi frumoasă.
Muzeul Național al Agriculturii sărbătorește pe tot parcursul lunii martie acest simbol al prieteniei, dragostei și aprecierii, organizând ateliere, la care participă elevi de la Școala Gimnazială nr. 3 Slobozia, Școala Gimnazială Ciulnița, Școala Gimnazială ”Sf. Ierarh Nicolae” Bucu, copii de la Grădinița ”Voinicelul” Slobozia, pentru a-și pune în valoare îndemânarea şi imaginaţia, creând cele mai frumoase mărţişoare şi felicitări din fire de lână, paie de grâu şi alte materiale, pe care le vor oferi mămicilor şi bunicilor.
Bibliograf Angelica Buzoianu
ZILELE BABEI DOCHIA
Legenda spune că Baba Dochia era o soacră rea. Într-un an, de 1 martie, ea și-a trimis nora la munte, să adune fragi, chiar dacă știa că fragii încă nu se făcuseră. Fata a plecat plângând pe munte. Un bătrân, poate Dumnezeu, i-a dat fetei o mână de fragi, ca să-i dea babei. Primindu-i, Dochia a crezut că a venit primăvara și și-a pus cele 9 sau 12 cojoace unul peste altul, a luat oile și a plecat cu ele pe munte. Acolo, vreme de primăvară capricioasă. Mai întâi se făcu cald și Dochia își aruncă unul câte unul cojoacele. Apoi căzu o ploaie rece și baba, împreună cu oile, înghețară. Cu timpul, sloiurile acelea de gheață s-au transformat în pietre. Le poate vedea oricine în Bucegi. Li se spune Babele.
De aici putem interpreta că Zilele Babei sau Babelor reprezintă acel timp ritual de 9 sau 12 zile (mai multe în alte zone) de la începutul lunii martie, egal cu durata urcușului Babei Dochia cu oile la munte. Ne putem explica de ce unele zile din martie sunt atât de capricioase, unele frumoase și calde, altele friguroase cu ninsori și vreme rea. Repartizarea celor nouă sau douăsprezece zile ale Babelor pe persoanele de sex feminin dintr-o colectivitate, pentru a vedea cum sunt, bune sau rele, de-a lungul anului, este cunoscută sub numele de Pusul Babelor. De copil, bunica mă punea să îmi aleg o zi până pe 9 martie, zicându-mi că în acea zi este baba mea. Și cum era vremea în ziua aleasă de mine, așa eram eu tot anul. În raport cu vremea din ziua aleasă erau apreciate firea și sufletul persoanei respective. Ultima zi a Babelor – 9 martie – se suprapune cu o mare sărbătoare creștină și anume Sărbătoarea celor 40 de Mucenici. Pe 9 martie se spune că își sărbătoresc ziua numelui cei care nu au patroni printre sfinții din calendar.
Denumirea populară a lunii martie: Mart, Marte, Mărțișor, Germănar (Încolțitorul), Făurel.
Sărbători importante în luna Martie:
1 martie – Mărțișorul, Dochia, Intrarea în Zilele Babei;
9 martie – Mucenicii, Moartea Dochiei, Ieșirea din Zilele Babei, Anul Nou Agrar, Sâmbra Plugului;
10 martie – Intrarea în Zilele Moșilor;
17 martie – Alexii, Ziua Șarpelui, Ziua Peștelui;
25 martie – Blagoveștenie (Buna-Vestire), Ziua Cucului.
În luna martie începeau aratul și semănatul, se făcea curățenie în grădini și livezi, se scoteau stupii de albine de la iernat și se retezau fagurii de miere etc.
Zicători de „primăvară”: Cu o floare nu se face primăvară, Adevărul e frumos ca primăvara, Ciocârlia ne prevestește primăvara. Voi mai știți și alte zicători despre primăvară? Dar tradiții și obiceiuri din zona voastră, specifice lunii martie? Puteți să ni le trimiteți pe pagina de Facebook a Muzeului Național al Agriculturii sau pe adresa de e-mail mna_slobozia@yahoo.com.
(Cercetare documentară de cabinet)
Angelica Buzoianu, bibliograf