Dan Elias
Discuția despre corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață este o mizerie nesimțită! Ea a apărut în spațiul public ca efect al unei disperări financiare pe care cei de la guvernare o resimt clipă de clipă. De când au ajuns la „butoane”, alde cîțu, barna și cioloș au cheltuit fără discernământ (sau poate cu un „discernământ liberal”!) sute de milioane de euro pe toate prostiile ce le-au trecut prin cap, numai pe ce trebuia nu. Asta se întâmplă când cei care iau decizii au pierdut legătura cu cartea. Scrie acolo, în cărțile pe care ar fi trebuit să le citească, despre rolul statului și al bugetului. Spre uimirea lor, ar fi aflat că resursele statului se folosesc cu prioritate pentru fundamentul social, care este cetățeanul, nu pentru tot felul de bazaconii.
Cum să le spui unor analfabeți că bugetul statului nu este cadoul lor de crăciun cu care fac ce vor, ci plasa de siguranță a unei societăți, oricare ar fi ea! Chiar și acele acțiuni finanțate de stat în investiții sau protecția capitalului au rolul de a se întoarce în favoarea cetățeanului și numai al celățeanului! Cui să spui astăzi că maximizarea cheltuielilor bugetare este o lege a finanțelor!? Ei o țin pe a lor cu reducerea cheltuielilor, principiu valabil doar în economie. Cum să-i faci să înțeleagă pe niște frustrați că pensiile și alocațiile pentru copii nu reprezintă protecție socială, în sensul pe care îl pricep ei, amatoristic, după ureche!? Dacă ar fi pus mâna pe carte la vremea ei, ar fi știut că statul nu are voie să gândească ca un capitalist și să alerge după profit. Singurul „profit” este echilibrul social…. Dar, îmi răcesc gura degeaba. A trecut vremea științei în a face lucrurile să meargă și suntem în plin misticism bugetar.
Măcar dacă ar cunoaște resorturile calculării vârstei de pensionare. Vorbele lor sunt din suflet, dar pentru mintea lor, crezând că și noi suntem la fel de analfabeți ca ei. Tragic este că nu încearcă să ne prostescă, chiar cred în enormitățile pe care le spun și le fac, ceea ce face din viitorul nostru un zero barat!
Speranța de viață este o generalitate ce poate deveni criminală, nu doar idioată! Oamenii nu trăiesc cu generalități, ci cu amănuntele fiecărei clipe. Nu statistica, nu raportul între morți și vii pun pe masă hrana copiilor și medicamentele seniorilor.
Mai era foarte puțin și ni s-ar fi spus adevărul, că în conformitate cu cerințele economiei de piață vârsta de pensionare trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu speranța de viața! Să vă fie de cap! (Vă explic altădată ce conotație are această expresie!)
Că tembelismul a intrat în fibra societății noastre nu mai este nici un secret. Rămâne să ne hotărâm ce să facem în continuare. Ținem și în viitor vulpile să păzească cotețul cu găini, sau aducem un ciobănesc.