Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
Luneta
Luneta sau ocheanul este un obiect optic alcătuit din mai multe lentile, folosit la observarea obiectelor îndepărtate. Ca orice instrument optic în care se privește direct, luneta deviază razele de lumină paralele care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului.
Apărută în secolul al XVI-lea, invenția fiind atribuită lui Hans Lippersheg, optician olandez (n.1572), luneta este folosită în general de marinari și naturaliști. De asemenea, luneta servește la observațiile ornitologice.
Galileo Galilei a introdus utilizarea lunetei în astronomie. Cu luneta construită de el, în 1609, savantul italian a descoperit munții de pe lună, patru sateliți ai lui Jupiter și petele de pe Soare.
La perfecționarea lunetei, au contribuit mai mulți inventatori ai epocii, mai ales că instrumentul era deja cunoscut și utilizat într-o formă primitivă în Olanda și Franța. Diferența dintre o lunetă terestră și una astronomică provine, în primul rând, din folosire: o lunetă se ține, de obicei, în mână, ca și binoclul, în timp ce luneta astronomică, prin faptul că obiectele observate sunt îndepărtate, necesită un grosiment, un trepied. Contrar lunetei astronomice și telescopului, ocheanul sau luneta terestră trebuie să ofere o imagine dreaptă.
Caracteristicile lunetei sunt: 1. Factorul de apropiere: cu cât acest factor este mai mare, cu atât vederea obiectului aflat la distanță va fi mai apropiată. 2. Diametrul obiectivului său: cu cât diametrul lentilei obiectivului este mai mare, cu atât luneta va capta mai multă lumină și va oferi, prin urmare, o imagine luminoasă. În general, modelele cu diametrul mare sunt mai grele, mai incomode și, de obicei, mai scumpe.
Luneta astronomică are rolul de a mări unghiul prin care se vede un obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia. Lunetele terestre sunt reprezentate de: lunetele instrumentelor pentru măsurători în geodezie și topografie, lunete pentru biologi (ornitologi) și vânători și binoclu, care are un sistem de prisme de refracție cu focar mai scurt ca luneta. Contrar lunetei astronomice și telescopului, luneta terestră trebuie să ofere o imagine dreaptă.
Luneta din imagine a aparținut lui Aureliu Popescu, cel care a înființat, în 1934, Ferma de producere a semințelor de legume și flori de la Perieți, monument de istorie agrară. Este o lunetă terestră și cuprinde un obiectiv optic și un ocular montat pe un tub culisant, donată Muzeului Național al Agriculturii, în 1994, de către doamna Ileana Stoianovici, inginer agronom, fiica Leliei Urdărianu, moștenitoare a Fermei Agricole Perieți.
Muzeograf Mirela Berbecel