Cu ani în urmă se organiza la Slobozia „Iarna ialomițeană”, festival de datini și obiceiuri, o adevărată sărbătoare cu paradă de la stadion și până la Casa de Cultură, finalizată cu un grandios spectacol la care participau formații din județ și alte regiuni din țară.
Astăzi, când ne documentăm din sit-ul instituției care se preocupă de conservarea și promovarea culturii tradiționale („Tradiție și modernism”) aflăm că în luna decembrie, în exclusivitate în calendarul manifestărilor este inclusă și „Sărbătoarea colindului, Sub zare de soare”, însă pandemia cu virusul ei a ascuns soarele în altă zare, mai cu seamă că pentru asta trebuie și bani și cum bugetul este la pământ, s-a renunțat. De obicei erau aduși colindători de la Jilavele, Vlădeni, Giurgeni și alte localități și omeniți cu nuci, mere și cozonac. Vinul era de la ei, țuica era de la ei. Să nu uităm că în 1979 împreună cu regretații Lucian Corlău (pe vremea aceea director de cămin cultural) și coregraful Mihai Runcan am însoțit colindătorii din Vlădeni la cel mai mare festival de datini și obiceiuri de iarnă de la Sighetul Marmației, de unde ne-am întors cu marele premiu pentru autenticitatea colindelor arhaice. Alte vremuri, alți oameni.
Dar, acum cu pandemia, vorba aia: „urlălia, urlălia / la baba Maria / am legat opinca spartă / și-am bătut cu ea la poartă”. Nu avem nici mere, nici nuci și-atunci apelăm la o corală formată din preoți voluntari, dirijați cu competență, care ne-a colindat pe postul local de televiziune cu … rating superior. Cum pentru acatiste, pomelnice, pomeni, înmormântări, nunți și botezuri coriștii cântă pe nuci și mere, normal că nu li s-au oferit nimic, fiind criză financiară. Totuși, lumea colindată spune că li s-a dat o sumă modică, nu 7 lei, ci 7000 de lei din „cutia milei conservată tradițional” cu un Becar pus înainte pentru a anula diezul pecuniar și redând fațeta naturală a lucrurilor. Să fie primiți la anul și la mulți ani!
Gheorghe Marinel
P.S .Până se va organiza un nou concurs (cu voia Bunului Dumnezeu) pentru ocuparea postului de manager, interimat fericit, cumulat cu celelalte funcții care să ajute să vă achitați împrumuturile în valoare de peste o sută cincizeci de mii de euro la cele trei bănci creditoare. În rest, voluntariat sadea. Și griă mare să nu confundați mașina personală cu cea a instituției care are aceeași marcă și culoare. Și introduceți în repertoriu și cântecul „Lung e drumul Teleormanului”, ca reciprocă de evaluare între omologi pentru care se încasează 1000 lei și ceva. Nu avem ce face, Declarația de avere e publică.