Dan Elias
Dacă în primele luni ale invaziei ruse în ucraina mai puteam avea îndoieli asupra motivelor ce au dus la acest război, astăzi adevărul tronează deasupra munților de minciuni ridicați de presă ca să nu mai vedem nimic altceva. Deschizi un telefon mobil sau un laptop și cauți informațiile care să nu aibă legătură cu instituțiile de presă plătite de guverne și mai ales de serviciile secrete și se face lumină. E simplu.
Sigur, asta se întâmplă dacă nu cumva educația urii, propagată și de o parte și de alta, nu ți-a intrat în sânge. De fapt, marea tragedie a ceea ce se întâmplă acum cu noi este, nu că intrăm într-o nouă ordine mondială, ci că sămânța urii semănată cu prisosință în aceste zile deschide o epocă a dușmăniei ce ne va ocupa istoria de acum înainte, nu zeci, ci poate sute de ani.
Până la urmă, asta este soarta unei umanități care a ales între burtă și minte.
Mulți se întreabă dacă mai avem vreo șansă în fața mormanelor de bani peste care huzuresc boșorogii degenerați care conduc lumea. Pandemia și războiul din ucraina v-au arătat ce-și doresc de fapt: să ne împuțineze și să ne amestece într-o decrepitudine socială după chipul și asemănarea lor. Și noi, proști prin definiție, le slujim scopurile și le mângâiem ouțele, fericiți că ne lasă libertatea hamburger-ului și a pornografiei.
Nu trebuie să mă credeți pe mine. Gândiți și faceți așa cum hotărâți singuri, dar nu uitați că răul câștigă pentru că binele stă în fotoliu în fața televizorului.
Uimitor este că am reușit să definim cele mai dragi nouă idealuri printr-un singur cuvânt: sclavie. Libertate, adevăr, fraternitate sau această invenție perversă pe care o numim cu emfază democrație, au devenit atribute ale sclaviei. Pe mine unul, faptul că niște golani analfabeți ne cred la fel de proști ca ei, mă revoltă. Nu mâncatul, nu băutul, nu pupatul! Am devenit slugile unor nemernici cu buzunarele pline.
Să nu interzici intrarea cerealelor din ucraina, când toți în jurul nostru o fac, este o sclavie peste putință de explicat! Să pleci cu nevasta la plimbare cu același avion plătit și din banii mei, când toată țara ți-a bătut obrazul, este un tupeu maxim, tupeu de manelist cu lanțurile de aur atârnându-i peste buric! Priviți în jur. Doar în România se poate întâmpla așa ceva!
Și astfel revolta se stinge cu fiecare clipă și te cuprinde lehamitea și scârba.