Leacuri din grădină 

 

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

 

Măceșul (Rosa Canina)

Trandafirul a fost creat de om prin selecție artificială din măceș. Trandafirul a fost simbolul a două case aristocrate englezești rivale, York (alb) și Lancaster (roșu), de la care ne-a rămas conflictul armat numit Războiul celor două Roze. Regele Henric al VIII-lea a unit cele două simboluri, care sunt și astăzi însemnele Marii Britanii.

Măceșul este un arbust nativ în Europa, nord-vestul Africii și vestul Asiei. Florile sale sunt de obicei roz-pal, dar există și varietăți cu flori albe sau roz închis. Măceșele fac parte din grupa fructelor de pădure, deoarece acestea sunt obținute de la plantele spontane și au culoare roșu sau portocaliu-închis.

Măceșele sunt un izvor de vitamina C, prin conținutul de peste 2000 mg la 100 grame de fruct, având de 50 de ori mai multă vitamina C decât citricele. De asemenea, măceșele mai conțin vitaminele A, D, E, B1 (vitamina bunei dispoziții), B2, K, minerale și acizi grași, care ajută la regenerarea pielii, zaharuri, acid citric și malic, pectine, tanini, uleiuri volatile, lecitină, minerale (calciu, magneziu, fier, potasiu).

Fructele de măceșe trebuie să se culeagă în lunile august-octombrie, când nu sunt încă bine coapte, deoarece în această fază conțin cea mai mare concentrație de substanțe active.

Florile și frunzele se culeg în lunile mai-iunie, în faza de înflorire deplină.

Fructele de măceșe se folosesc sub formă de infuzie, decoct, siropuri, dulcețuri.

Beneficiile măceșelor, prin prisma principiilor active conținute:

  • Echilibrează funcționarea sistemului imunitar;

  • Favorizează prevenirea și vindecarea bolilor sezonului rece;

  • Contribuie la prevenirea astmului și alergiilor;

  • Ajută la reducerea febrei și a durerilor articulare ce o însoțesc;

  • Ameliorează problemele respiratorii de tip infecțios;

  • Sunt eficiente în tratarea tulburărilor gastrointestinale;

  • Având efect diuretic, ajută la eliminarea toxinelor;

  • Facilitează eliminarea acidului uric, reducând riscurile de gută;

  • Protejează vasele de sânge, optimizând circulația;

  • Ajută la reducerea nivelului de zahăr din sânge;

  • Reduc nivelul colesterolului „rău” (LDL);

  • Favorizează cicatrizarea rănilor cutanate și tăieturilor etc.

Denumirea științifică de Rosa canina face trimitere la spinii asemănători cu caninii câinilor, dar denumirea vine, de fapt, de la credința vechilor greci că rădăcina de măceș vindecă mușcătura câinelui turbat.

Muzeograf Mirela BERBECEL


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved