Casa Noastrā
În ultima vreme, rețelele de socializare sunt pline cu o singurā întrebare : « în cazul unei mobilizāri, ce facem » ??? 99 % din rāspunsurile citite, au fost : « prefer sā plec cât mai departe ! Pentru ce sā lupt ? »… şi multe alte rāspunsuri pe care mā abțin sā le citez. A fost doar o singurā femeie care a scris : «OK. Înseamnā cā ne vom lupta noi, babele, copiii şi curcile ».
Trist dar adevārat ! Trist pentru cā este dovada clarā cā am pierdut şi pierdem tot mai mult mândria noastrā de a fi, de a aparţine acestei tari- România.
Avem, probabil, toate motivele sā fim supārați sau revoltați pe tot ce nu merge bine la noi acasā. Avem toate motivele sā acuzām pe toți cei care ne-au adus în aceastā situație.
Numai cā, în furia noastrā de a ne plânge pentru cā nimic nu este bine, uitām un detaliu foarte important : Suntem responsabili pentru tot ceea ce nu merge bine la noi in țarā. Suntem responsabili pentru nepāsarea cu care privim situațiile din jurul nostru. Suntem responsabili pentru indiferența cu care acceptām sā nu facem nimic care sā schimbe acest rāu în ceva mai bun. Este foarte uşor sā dai vina pe ceilalți, fugind astfel de propria ta responsabilitate. Şi primii care procedeazā astfel sunt cei care ne conduc.
Atunci când nu iți place un lucru la tine în casā, îl schimbi. Este o acțiune normalā dupā care ne conducem toți în propria noastrā curte.
Ei bine, Țara asta, de care ne batem joc, pe care o denigrām de câte ori avem ocazia, este Casa Noastrā. Şi ceea ce marea majoritate a românilor nu au înțeles, este cā,« aleşii poporului », sunt aleşi de noi, plātiți de noi . Şi dacā un mobilier, din locuința personalā, se stricā, îl schimbām imediat cu ceva mai bun şi mai rezistent, aşa trebuie fācut şi în casa noastrā a tuturor- România.
Rāspunsul îl putem afla punându-ne o altā întrebare : Ce faci dacā vin hoții la tine în casā ? Sau dacā vine cineva sā îți distrugā toatā agoniseala ta de o viațā ?
Este adevārat cā avem toate motivele sā fim copleşiți de fricā atunci când un pericol, cum este rāzboiul, poate izbucni. Ucraina este atât de aproape ! Dar cred cā în acest moment, întregii planete îi este fricā de un eventual rāzboi, indiferent de țara de unde este, de vârsta persoanei, fie el bārbat sau femeie. De ce nu ne-au speriat rāzboaiele din Siria, Irak, Afghanistan ??? Pentru cā erau şi sunt foarte departe. Toți credem cā orice rāzboi este o mare greşealā. Dar cu cât conflictele sunt mai departe de Europa, cu atât mai mult ne lasā indiferenți de drama omului simplu, blocat în mijlocul acestor atrocitāți. Şi probabil ați gândit exact ca mine zicându-mi cā : « educația āstora de se ucid, aparține Evului Mediu. Nu este posibil ca în acest secol, sā existe astfel de rāzboaie ».
Bineânțeles cā pentru nici un conflict nu se meritā sā îți pierzi viața sau şi mai grav sā ucizi ! Frica, în psihologie, este consideratā ca fiind una dintre emoțiile fundamentale ale ființei umane ! Deci este perfect normal ca în acest moment sā ne fie fricā. Credeți cā strāmoşi noştri s-au dus la luptā fluierând de bucurie sau dansând ???Credeți cā tinerilor soldați ucraineni nu le este fricā ? Nu. Fiecare persoanā a luptat şi luptā pentru un ideal, Petre Țuțea spunea cā a « apārat interesele României în mod eroic, prin iubire şi suferințā. Suferința lui fiind cea mai mare dovadā a dragostei lui Dumnezeu ». Şi cred cā undeva, în spatele suferinței noastre, a frustārilor, a nemulțumirilor, se aflā, totuşi, şi aceastā iubire pentru țara noastrā.
« Nu întreba ce poate face țara pentru tine,ci întreabā ce poți face tu pentru ea » Khalil Gibrain
Elen Lazarus