Istoria măsurătorilor agrare

 

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

Istoria măsurătorilor agrare

Astăzi vă vom prezenta un scurt istoric al unităților de măsură pentru terenurile agrare. Primele măsuri de lungime folosite de oameni erau acelea care se găseau la îndemâna oricui, și anume părți ale corpului omenesc: cotul (distanța dintre cot și degete), palma, pumnul, latul de mână, degetul sau distanța dintre picioare în timpul mersului, adică pasul.

Denumirile acestor măsuri provin din limba latină și au fost moștenite de poporul nostru de la strămoșii săi. Cu toate acestea, măsurile amintite apar destul de târziu în documente, deoarece, până în secolul al XVI-lea, în Țara Românească și în Moldova, vânzările de pământ s-au făcut în părți de sate, moși (bătrâni), delnițe, funii, coarde etc., abia mai târziu apărând măsurarea pământului în pași și stânjeni. În Transilvania, ele sunt amintite mai devreme.

Cea mai veche măsură din lume, moștenită de la romani, este pasul (passus), fiind egal cu distanța dintre picioare în timpul mersului obișnuit sau, după cum spunea boierul cărturar Iordache Golescu în dicționarul său, ,,cât loc cuprinde omul cu picioarele umblând”.

Cotul a fost una dintre cele mai folosite măsuri de lungime din Evul Mediu și Europa și, în același timp, una dintre cele mai vechi măsuri cunoscute de oameni, fiind utilizat cu mii de ani în urmă de către egipteni la construirea piramidelor. O altă măsură mică de lungime era șchioapa, având dimensiuni mai mici decât palma.

Unitatea de măsură falce (fălci) reprezintă circa 1,43 ha sau aproximativ 14.000 de metri pătrați, fiind echivalentă cu o zi de coasă. Prima atestare a acestei unități de măsură este din anul 1470 și a fost folosită până în secolul al XVII-lea, pentru măsurarea viilor și fânețelor. Tot cu falcea a început să se măsoare mai târziu și terenul agricol.

Prăjina era menționată în anul 1537 și avea 24 de palme sau 3 stânjeni, adică 6,69 metri. Prăjina era un obiect lung și subțire de lemn, folosită în Țara Românească și Moldova, fiind o unitate de măsură cu o lungime mai mare decât cea a stânjenului. Ca unitate de măsură, prăjina este menționată pentru prima oară în Țara Românească, la data de 5 iulie 1570, când a avut loc o vânzare de ocină la Ciorăști, măsurată în fălci, prăjini și coarde.

Alte unități de măsură folosite erau funia, care, în Moldova, însemna o porțiune de pământ lat de o prăjină și lung de patru prăjini și otgonul și despre care se poate spune că era un instrument de măsurare a moșiilor și varia între 10 și 60 de stânjeni, sau lanțul de hotărnicie.

Pogonul, cuvânt ce provine din bulgărescul pogon, este o altă unitate de măsură, egală cu circa 0,50 ha și a fost datată documentar din anul 1549. Așezământul lui Grigore al III-lea Ghica, din 1 ianuarie 1766, fixează pogonul la 48 de prăjini fălcești, adică 0,60 ha. Această măsură a variat, în funcție de epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar.

Stânjenul a fost măsura de lungime cea mai des folosită în Țările Românești în Evul Mediu, fiind utilizată multă vreme și după introducerea sistemului metric. În Moldova a fost atestat din anul 1612 și era egal cu 2,235 metri. Stânjenul avea ca submultipli părți din corpul uman precum piciorul, pasul, cotul, palma, degetul și a variat în timp în funcție de provinciile românești. De asemenea, stânjenul domnesc, având între 1,64 și 2,23 metri, a variat în timp, de exemplu, în anul 1790, avea 2,376 metri, în anul 1842 avea 2,264 metri, iar în anul 1864 avea 2,23 metri. Este de menționat faptul că, în secolele al XVI-lea – al XVII-lea, stânjenul a jucat rolul pe care în zilele noastre îl joacă metrul.

În imagine, avem stânjenul, obiect aflat în patrimoniul Muzeului Național al Agriculturii, folosit pentru măsurarea ariilor. Este din lemn, cu o deschidere de 2 metri, fiind confecționat din 2 fălci unite între ele printr-o contrafixă, rigidizat la jumătate printr-o bucată de lemn, la care se adaugă un mâner cilindric. A fost achiziționat din comuna Șeica Veche, județul Brașov.

Acest obiect datează de la jumătatea secolului trecut. În colecția de metrologie din care face parte se mai regăsesc încă 28 de piese arhaice de măsuri de lungime și geometrie, pe care sunteți invitați să le vedeți la muzeu, pentru a putea înțelege istoria și evoluția elementelor care au pus bazele agriculturii românești.

Muzeograf Marian Ion

Foto: Elena Slujitoru

 

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved