Dan Elias
E tot mai greu să privești și să asculți televizorul. Știrile nu mai au nimic de „știre”, poate doar de îndobitocire, că tot rimează; pentru cine pune botul, vorba dicționarului enciclopedic. Așa arată presa liberă!? Vai de mama noastră!
În fiecare zi, clipă de clipă, ni se transmite că trebuie să uităm istoria, normele de conviețuire, tradițiile, credința și ceea ce este abominabil, că avem nevoie de ură ca să supraviețuim. Am ascultat siderat un așa zis ziarist care propunea într-o emisiune tv ca Australia să trimită avioane deasupra Ucrainei, pentru că ei sunt departe și nu pot fi bombardați de ruși!. Așa ceva nu credeam că o să trăiesc!
Îndemnul la ură și la război reprezintă suprema mizerie pe care această specie o produce, printre atâtea alte lucruri rele. Nimic nu este mai degradant decât să ucizi! Moartea copiilor îmbrăcați în uniforme lucitoare nu o poate justifica nici pământul, nici banii, nici ideile! Suntem o specie nenorocită!
Tot felul de scriitori, filosofi sau muzicanți își dau cu părerea despre conflictul din Ucraina. Prezentatoarele de meteo fac analize militare. Știriști de cancanuri ne dau lecții de istorie. Până și Hagi propune soluții.
Suntem în plin amurg al umanității. Și nu numai despre conflictul de acum este vorba. Banii, traiul pe vătrai, îmbuibatul ne-au modificat genetic. Despre copiii morți pe Mediterana, despre cei morți de foame în Africa sau de cei sfâșiați de obuze în Irak, Siria, Libia sau Afganistan nu dăm ochii peste cap!? Doar pentru că este aici lângă noi sărim în sus ca arși!?
Eroi sunt doar cei care evită războaiele! Numai ei!
Întunericul din noi se apropie de victoria finală!