Pentru a potoli curiozitatea firească a cititorului, care se va întreba pe bună dreptate cum am obţinut acest interviu, explicaţia este foarte simplă: întrebările le-am trimis electronic pe site-ul preşedenţiei ruse şi nici după douăzeci şi patru de ore am avut surpriza să primesc răspunsurile. Vă asigur că surpriza mea a fost mai mare decât curiozitatea dumneavoastră. Probabil, un consilier a redactat materialul, dar fiindcă este semnat de preşedinte este ca şi cum ar fi opiniile lui.
Reporter: Pentru a obţine Crimeea şi cele două provincii cedate Ucrainei de Hruşciov, nu era mai simplu, d-le preşedinte să denunţaţi pur şi simplu pactul Ribentrop-Molotov?
Putin: Era mai simplu, desigur, dar făcând asta eram obligaţi să cedăm unele teritorii care au intrat în componenţa federaţiei cu acel prilej, teritorii pe care există baze militare ruseşti, investiţii economice şi un număr substanţial de cetăţeni strămutaţi acolo.
R: După recunoaşterea de către parlamentul federaţiei a independenţei provinciilor Donbas şi Lugansk aţi ordonat invadarea întregului teritoriu ucrainean. Opinia generală este că era suficientă doar securizarea graniţelor noilor entităţi statale. Occidentul ar fi aprobat tacit această acţiune, iar sancţiunile economice ar fi fost formale, ca şi în cazul ocupării Crimeiei.
P: Conducerea nazistă a Ucrainei trebuie obligată să accepte printr-un tratat această stare de fapt, mai înainte de a intra în NATO sau UE, altfel ar inventa permanent pretexte pentru recuperarea lor, implicând automat infrstructura extinsă a alianţei. Nu putem permite aşa ceva, nu putem permite baze militare străine în coasta noastră.
R: Sunt convins că aţi discutat această chestiune cu Biden, Macron şi Jhonson?
P: Desigur, dar Rusia are nevoie de garanţii ferme de securitate, nu vorbe.
R: Invazia trupelor ruseşti i-a unit pe ucrainieni, indiferent de opiniile sau culoarea lor politică. Cum comentaţi asta?
P: Mulţi cetăţeni ucrainieni au întâmpinat trupele noastre cu flori.
(Am văzut filmuleţe pe intrnet cu acest subiect, dar cei care ofereau buchetele aveau jos la picioare pistoale mitralieră. Când soldaţii au fost îndeajuns de aproape au desenat flori de sânge pe uniformele lor.) – NR
R: Contrar aşteptărilor dumneavoastră, oraşele rezistă. Este pregătită armata rusă pentru a susţine un asediu prelungit?
P: Am promis să nu facem victime în rândul civililor. Vom aştepta ca rezervele de hrană şi combustibil ale oraşelor să se epuizeze şi când vor hotărî să se predea …
R: Negoierile sunt excluse?
P: Vor fi mereu deschise, dacă se acceptă condiţiile noastre: recunoaşterea Crimeiei ca parte a Rusiei, a independenţei provinciilor Donbas şi Lugansk şi a culoarului Mariupol spre Crimeea. Desigur, nu vom accepta actuala conducere nazistă a Ucrainei.
R: Poate vor fi de acord cu primele condiţii, dar înlocuirea preşedintelui ales cu unul pro rus?!
P: Când teritoriul lor va fi ocupat de armata noastră o vor face.
R: Şi dacă războiul devine extrem de costisitor pentru dumneavoastră, dacă populaţia Rusiei se va răscula?
P: Rusia are resurse nelimitate, iar ruşii au fost obişnuiţi de secole să asculte şi să îndeplinească ordinele şefilor lor.
R: În cazul înfrângerii rezistenţei ucrainiene, cât timp estimaţi că va dura ocupaţia?
P: Cel puţin o mie de ani!
(Nu am adresat alte întrebări, gândindu-mă că un alt tătuc, prin anii patruzeci, visa la un imperiu de o mie de ani. A rămas doar un vis, care se strecoară câteodată în mintea unor lideri rămaşi prea mult timp pe tronul halucinant al puterii.)
A consemnat,
F.M.Ciocea