Dacă nu vreau să îi permit recenzorului să între pe scara blocului unde locuiesc (care e spațiu comun și am și eu o cotă parte drept de proprietate pe el), primesc amendă și pot fi dusă la pușcărie, în cazul în care nu o plătesc.
Dar cel care a aprobat legea care prevede că e contravenție dacă nu îl las pe recenzor pe scara blocului, el încălcând art 27 alin. 1 din Constituție care prevede: „Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”? El nu pățește nimic, nu are niciun risc să meargă la pușcărie.
Am obligația să plătesc impozite la bugetul de stat. Dacă nu o fac, mă aleargă fiscul și mă execută. Cine refuză să îmi pună la dispoziție contractele de achiziție a vacccinurilor, invocând-mi confidențialitatea, dar încălcând art 31 alin 1 din Constituția României potrivit cărora „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”, nu pățește nimic.
Nici cei care gestionează banii publici și fac politicile publice într-o asemenea modalitate în care nu beneficiez de un trai decent, nu pățesc nimic. Asta în condițiile în care încalcă art. 47 alin 1 din Constituție: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.
Se emite un act administrativ normativ în mod nelegal, sunt lipsită de libertate în baza lui, carantinată la domiciliu. Mă adresez instanței cu o contestație impotriva carantinei. Mă adresez instanței și cu o acțiune în anularea actului normativ administrativ, dar îmi stabilește termen la sfintele calende.
Între timp, execut măsura privativă de libertate a carantinei și ulterior se constată ca actul administrativ era nelegal, ba chiar nu există.
Deci, eu mi-am executat „pedeapsa”, dar cel care a adoptat actul administrativ normativ nu răspunde cu nimic și nici ăla care nu mi-a permis accesul eficace la instanță, în condițiile în care art. 21 din Constituție prevede: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.
Și exemplele pot continua.
Întrebarea mea este: pe cei din puterea legislativă, executivă și judecătorească, pe cei care mă sancționează pe mine pentru că ei nu și-au respectat propriile obligații, pe ei cine ii sancționează?
Nu ar trebui sanctionați, totuși, înainte de a fi eu sancționată pentru ca eu să pot dovedi că nu am de ce să fiu sancționată, deoarece presupusa fapta nu există, fiind vorba de un abuz de putere a celui care ma obliga?
Parcă așa trebuiau să funcționeze lucrurile în statul român: toată lumea să răspundă și nimeni să nu fie mai presus de lege și să nu aibă privilegii.
Art. 16 din Constituția României: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege”.
Av. Elena RADU
ART EMIS ACADEMY