După o lungă perioadă în care Ilie Lemnaru, președintele AFC Unirea Slobozia 04, a ezitat să vină în fața presei locale pentru a da răspunsuri la marile probleme pe care clubul le-a avut privind stadiul lucrărilor de modernizare a stadionului municipal pentru a face față criteriilor stabilite de FRF pentru evoluția echipei în SuperLiga (cu precădere cele privind respectarea termenelor de execuție de către cei care au câștigat licitațiile) și ulterior a criteriilor pentru obținerea licenței după ce în campionatul anterior se obținuse o dispensă, a făcut-o acum, la două săptămâni după ce echipa a retrogradat în Liga 2.
În prima parte a conferinței de presă ținută marți 26 mai la Slobozia, în prelegerea sa Ilie Lemnaru s-a declarat extrem de mulțumit și mândru de performanțele echipei în cele două ediții de campionat.
„Ne pare rău și nouă pentru că am reușit să stăm în Liga 1 doar două sezoane, dar au fost două sezoane excepționale din punctul nostru de vedere”
Ilie Lemnaru: Vreau să punctez pentru început câteva lucruri, pentru că sunt atâtea speculații în care se spun că echipa nu va mai evolua, sau va evolua în Liga 3 sau deloc. Nu, echipa va evolua în Liga 2. Vom încerca să creăm din nou același grup pe care l-am format din 2019 până în 2024. Fără să creezi o echipă cu care poți să faci performanță cu un buget mai mic se poate doar în timp. Trebuie să reconstruim echipa și să reprezentăm în continuare cu cinste orașul, județul așa cum am făcut-o în toți acești ani.
AFC Unirea Slobozia încă din 2019 a urcat pas cu pas, au fost momente în care această echipă a avut numai rezultate pozitive și pentru asta nu pot decât să mulțumesc celor care au făcut posibil acest lucru, autorităților locale, sponsori, echipă, jucători, antrenori, toți cei care au fost lângă echipă. Ca Unirea Slobozia să joace în Liga 1 era ceva pe care poate nimeni nu se aștepta niciodată. Și cu acești oameni care au creat ceva în timp și au luat-o pas cu pas, care au visat că într-o zi putem să ajungem în Liga 1, am reușit acest lucru. Din păcate, ne pare rău și nouă pentru că am reușit să stăm în Liga 1 doar două sezoane, dar au fost două sezoane excepționale din punctul nostru de vedere, au fost două sezoane în care echipa asta a jucat numai și numai pe teren, a jucat cu sufletul, a jucat până la ultima etapă, nu am făcut-o cum au făcut-o alții, am făcut-o numai și numai pe teren, și pentru asta este meritul tuturor, al jucătorilor, al antrenorilor, al tuturor celor care am spus mai devreme, ceea ce s-a întâmplat în acești doi ani. În acești doi ani am reușit să facem o imagine foarte bună orașului nostru, județului Ialomița.
„Noi n-am pus banii pe primul loc, am zis că performanța se poate face și din pasiune”
În continuare, Ilie Lemnaru a încercat să facă o analiză a evoluției echipei în cele două sezoane din Superliga. Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult, dar să afirmi că totul a fost perfect atât la nivelul administrației clubului, cât și la nivelul stafului și în sânul echipei și să eviți să-ți asumi greșelile cu subiect și predicat, nu mi se pare în regulă. Dacă totul mergea ca pe roate, nu aveam emoțiile din finalul primului sezon, când ne-am salvat prin ultimele două meciuri superbe jucate cu Sepsi și cu FC Voluntari, nu aveam emoțiile din primăvara acestui sezon și, mai ales, nu se ajungea la retrogradare. Dar, haideți să vedem care au fost motivele, în opinia președintelui Lemnaru, pentru care s-a ajuns aici.
Ilie Lemnaru: Poate ne așteptam la mai mult, am făcut și noi greșeli, că-i omenesc să faci greșeli, dar am făcut greșeli poate și pe lipsa noastră de experiență la nivel de gestionare a unui buget poate nu atât de mare ca la majoritatea echipelor din Liga 1. Și atunci, trebuie să completezi prin muncă, prin seriozitate, prin devotament și prin iubirea față de club. Anul acesta a fost și mai greu. Dacă la început de sezon am crezut că o să jucăm la Slobozia, s-a mai întins încă o perioadă la Clinceni, am început cu un buget mai redus, pentru că peste tot s-au redus bugetele și am început cu opt sute de lei mai puțin. Apoi au fost și cele treizeci de meciuri jucate pe teren “propriu” la Clinceni, cu cheltuieli destul de mari, ne-a dus undeva la șase sute de mii de euro. În aceste condiții a fost foarte greu să atragem jucătorii pe care i-am avut acum doi ani și poate a contat și asta. Noi n-am pus banii pe primul loc, am zis că performanța se poate face și din pasiune, devotament, dorință, seriozitate, dar am ajuns la concluzia că performanța se face cu bani.
În perioada următoare, că tot s-a scris că trebuie să mai facem o licențiere pentru a evolua în Liga 2, chiar astăzi am vorbit la federație și mi s-a confirmat că nu, nu mai trebuie să facem nicio licențiere, Unirea Slobozia a punctat cu 69,4 la Academie, este a treizecia academie din România la momentul acesta. M-am uitat pe punctaje că trebuia să facem 75 la sută pe care și noi puteam să-l facem dacă veneam pozitiv și sunt sigur că veneam pozitiv. Au primit licență pentru SuperLiga echipe care s-au bătut cu noi (nu aș vrea să le dau numele), una este acum în baraj, a primit 75.02, alta a primit 75.05, una care a promovat anul acesta a primit 60.2.
„Ne trebuia un amărât de egal la meciul dintre Farul și Metaloglobus”
Aici mi-am permis să întrerup monologul domnului președinte, întrebându-l: Nu înțeleg de ce nu dați nume, să știm și noi…
Ilie Lemnaru: Păi, Hermanstadt a primit 75.07, Oțelul Galați 75.05, Corvinul Hunedoara a promovat acum și trebuia să facă 60 de puncte, a făcut 60.2. Vedeți, Hermanstadt a fost aproape de noi…
Robert Dincă, Știri din Bărăgan: Spuneți că aceste criterii sunt subiective?
Ilie Lemnaru: Nu sunt subiective, eu vă spun ce am pățit noi. Poate am fost un oraș mic, un oraș care deranjam, poate am fost o echipă mică…
Petronel Tudor, InfoIalomița.ro: Fotbalistic ce-am pățit? Ultimul meci, ați zis că ați jucat pe teren!
Ilie Lemnaru: Nu, ultimul meci s-a jucat sub presiune, erau trei echipe care evoluau la aceeași oră, toate sub presiune. Ne trebuia un amărât de egal la meciul dintre Farul și Metaloglobus. Farul Slobozia a jucat sub presiune și a pierdut, Petrolul a jucat sub presiune acasă și a pierdut cu 5-1. Unirea la meciul cu UTA nu a arătat fotbalul pe care l-a arătat cu Hermanstadt, dar în același timp am întâlnit o echipă foarte bună, o echipă motivată care și-a dorit să termine pe locul șapte, o echipă care și-a respectat competiția și era foarte greu. Aud în stânga și-n dreapta că… poate! Da, poate făcea alte schimbări și era altceva. Vă spun eu, chiar dacă făcea alte schimbări și nu intra Habdalah, oricare de pe bancă ar fi jucat la același nivel, tot era greu să câștigi cu UTA, o echipă care-și merită locul.
Petronel Tudor: Unirea își merită locul după acest meci?
Ilie Lemnaru: Nu. Noi meritam mai mult la meciul cu Hermanstadt, la meciul cu Botoșani, meritam mai mult la alte meciuri din sezonul regular. Noi nu am avut pe bancă jucători care să facă diferența, ca UTA. Nu l-am avut pe Papeau, nu l-am avut pe Espinoza, nu l-am avut nici măcar pe Albu.
“La noi la club, cel puțin de când sunt eu șef, nu s-a băgat nimeni peste antrenor”
Petronel Tudor: Explicați-mi cele două despărțiri premature, de Aganovivi și de Purece!
Ilie Lemnaru: Să clarificăm. La noi la club, cel puțin de când sunt eu șef, nu s-a băgat nimeni peste antrenor. Decizia a fost numai și numai a antrenorilor. Că a făcut greșit, că a făcut bine, nu pot să spun eu. Dacă Aganovici a spus că vrea să plece, pentru că are o altă ofertă mai bună, antrenorii au decis că este mai bine să plece pentru a aduce un jucător care își dorește să joace…
Petronel Tudor: Acesta a fost singurul motiv sau și supărarea la adresa antrenorului Prepeliță?
Ilie Lemnaru: Asta cu supărarea nu cred, pentru că Aganovici a jucat titular la meciurile Unirii… La fel și în cazul lui Purece, antrenorul a decis că nu se poate baza pe el decât la următoarele două meciuri. După care Purece, la rândul lui nu s-a dus să discute cu antrenorul și să-i spună că a greșit. Purece a venit și ne-a spus că el vrea să plece, noi am întrebat antrenorul și a spus că poate să plece, că el nu se mai bazează pe el.
Petronel Tudor: Știți de ce insist cu Aganovici și cu Purece? Pentru că am rămas fără mijlocaș de creație. S-a accidentat Papeau din nefericire și dintr-odată când ne ardea buza noi am rămas fără elementul de legătură la mijlocul terenului, iar când a lipsit și Lungu s-a terminat. Ori, acum, scuzați-mă, dar este o greșeală strategică, în sensul că rezultatele bune le-am avut cu Aganovici, cu Purece pe teren, nu le-am avut cu altcineva, le-am avut cu același antrenor, cu Prepeliță, pe care-l acuzăm acum retroactiv…
Ilie Lemnaru: Dar nu-l acuz pe Andrei…
Petronel Tudor: Nu, gruparea fotbalistică vă acuză și pe dumneavoastră că l-ați ținut prea mult pe Prepeliță.
Ilie Lemnaru: Noi am decis ca ultimul cuvânt să-l aibă antrenorul, nu ne-am băgat peste antrenor, pe cine bagă, pe cine scoate, pe cine aduce în lot, pentru că exista riscul să ni se spună că noi i-am spus pe cine să dea afară, cu toate că după aceea toți antrenorii spun că răspund de rezultat. Întotdeauna așa a fost.
Robert Dincă: A fost vreo perioadă în mandatul lui Prepeliță în care jucătorii au boicotat echipa?
Ilie Lemnaru: Nu este adevărat. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. Uitați-vă că într-adevăr au fost mai multe înfrângeri la rând, dar gândiți-vă că la trei înfrângeri la rând am stat pe locul șase, apoi cu cinci înfrângeri am stat pe locul opt. Asta înseamnă că la momentul respectiv el era în obiectiv. Atunci când a ieșit din obiectiv s-a luat hotărârea să discutăm, să aducem un alt antrenor.
Nicolae Tache: Regretați că n-ați renunțat mai devreme la el?
Petronel Tudor: Completez. S-a mai repetat o astfel de situație? Întreb pentru că în sezonul trecut Adrian Mihalcea a fost păsuit în calitate de antrenor, deși rezultatele au fost similare.
Ilie Lemnaru: Nu au fost similare…
Petronel Tudor: Ba da, au fost. Cum am intrat în play-out anul trecut așa am intrat și anul acesta. Și după aceea, parcursul a fost cam același. Întrebarea este aceea: domnul Tache a întrebat dacă regretați că nu ați renunțat mai devreme, eu întreb: de ce n-a fost păstrat Prepeliță până la final?
Ilie Lemnaru: Prepeliță nu a fost păstrat până la final precum Adrian Mihalcea pentru că Adi a avut șapte-opt eșecuri din unsprezece meciuri, la el au fost mult mai multe și nu mai era nicio speranță, jucătorii erau căzuți jos undeva și a trebuit să facem acea mutare ca să schimbăm moralul echipei. Nu am renunțat mai devreme pentru că ne-am bucurat după victoria cu Metaloglobus, când eram pe loc cu care nu te duceai la baraj. Cum să schimbi antrenorul atunci?
Nicolae Tache: Da, domnule Lemnaru, dar nu mă uit doar la rezultat…
Ilie Lemnaru: Dar la ce puteam să ne uităm?
Nicolae Tache: La prestația echipei în teren, care scârțâia. Ne dădeam seama de atunci că ceva este în neregulă… Vorbeați de sponsori. Aveți siguranța că sponsorii din acest sezon vor mai rămâne alături de dumneavoastră? Vorbeați de sponsori noi. Aveți cât de cât idee unde să căutați și cum îi convingeți să dea bani, mai ales că acum suntem în Liga 2?
Ilie Lemnaru: Păi, domnu’ Tache, dacă sponsorii nu erau echipa asta nu juca niciodată în SuperLiga. Anul trecut am prins și o perioadă foarte grea cu sponsorizările. Pentru că noi trebuia să strângem din oraș, din județ , în afară de banii care veneau de la Consiliul Județean, undeva la treizeci la sută, un milion numai de la sponsori, plus un milion care venea din televiziuni. Dar și acolo îți oprea banii pentru arbitraje, îți oprea tot. Da, aveți dreptate, n-am reușit să trecem pragul ăsta de mai mult de-un milion…
„Datoriile constau în două luni salariale la jucători și restanțele de la Clinceni”
Ionica Ghinea, Ziarul Știrea: Și a cui este vina, pentru că dumneavoastră sunteți managerul?
Ilie Lemnaru: Asta am spus, trebuia să facem mai mult. La asta se mai adaugă și faptul că atunci când am jucat acasă trebuia să ai cel puțin o sută de mii încasări pe fiecare meci. Ori, nu am avut decât, în medie, cam douăzeci de mii…
Nicolae Tache: Și Metaloglobus cu o sută de spectatori?
Ilie Lemnaru: Păi, da, Metaloglobus cu o sută de spectatori… Noi trebuia la un meci acasă să scoatem toate cheltuielile numai din vânzarea de bilete.
Răzvan Nițu, Radio Campus: Și ce urmează?
Ilie Lemnaru: Urmează să facem un lot care să se încadreze în bugetul nostru pe care îl avem, să nu depășim acest buget, să mergem așa cum am făcut-o când eram la Liga 2. Așadar, să aducem jucători, să construim o echipă care, așa cum spuneți dumneavoastră. Unirea Slobozia a fost un club pe care oamenii l-au perceput că atunci când jucătorii atunci când au venit aici și-au luat banii.
Nicolae Tache: De-a lungul campionatului de fiecare dată ați spus, mai ales la televiziuni, că din punctul de vedere al datoriilor nu sunt probleme. Aflăm acum, după retrogradare, că sunt datorii. Ce datorii sunt, în ce constau ele?
Ilie Lemnaru: Am spus: dacă aveam bugetul din campionatul trecut, eram la zi. Datoriile constau în două luni salariale la jucători și restanțele de la Clinceni. În jur de șase sute de mii de euro. Așadar, jucătorii și-au luat banii. Și acum, dacă tu ți-ai luat banii lună de lună, domnu’ Tache (!), din 2019 până în martie anul acesta și a mai rămas ceva din mai și iunie, la unii da, la alții nu, asta nu înseamnă ceva care…asta spun, că totuși noi am creat o imagine care la rândul ei dacă poți să aduci jucători, nu știu, acum vom vedea cât se va strânge și din sponsori, când se va aproba și bugetul la Consiliul Județean, și atunci vom vedea. Să vă mai spun altă chestie, care este foarte importantă. La copii și juniori singurul lucru care se schimbă este că poți să nu mai înscrii atâtea grupe. Dar, obligația este a noastră, ca să menținem aceste grupe, pentru că dacă într-o zi vrei să promovezi, peste un an, peste doi, peste trei, atunci trebuie să fii pregătit cu acele grupe.
În loc de concluzii, o părere… personală
Trebuie să lăsăm ambițiile acestea de a pune obiectiv pentru revenirea rapidă în SuperLiga și să punem bazele unei echipe care să facă cu brio față rigorilor din Liga 2. Pentru că nu știm dacă peste trei ani vor mai fi aceste oportunități, finanțare de la Consiliul Județean, bani de la sponsori. Atunci de ce să nu ne gândim să facem o echipă pentru Liga 2care să facă spectacol, să aducă satisfacții suporterilor, să avem obiective prezența în play-off, iar dacă acesta va fi scos, prezența în partea de sus a clasamentului. Iar un obiectiv privind o eventuală nouă promovare să îl stabilim când avem siguranța că nu vom trece prin aceleași probleme pe care le-am avut în cei doi ani petrecuți în primul eșalon al fotbalului românesc. Baza sportivă cum este acum poate fi pusă la punct fără mari probleme în următorii doi ani, fără a avea nici un fel de presiune pusă de regulamentul FRF, la fel și criteriile privind echipele din cadrul Academiei AFC Unirea Slobozia04. Iar la promovare să ne gândim când vom avea un buget pe măsură, și aceasta desigur poate fi rezolvată prin atragerea de noi sponsori alături de echipă. Dar, pentru aceasta avem nevoie de un manageriat cu… capul pe umeri!
Nicolae TACHE