In Memoriam Evanghelie Zappa, cosmos polites

Numit fără modestie “în adevăr român”, împărtășind idea națională până în ultima clipă a vieții și după, prieten cu Ioan Al. Cuza, confirmați amândoi ca fondatori ai Academiei Române de Ion Heliade Rădulescu, C. A. Rosetti, Ioan Massim, V. Alecsandri, Costache Negruzzi, V.D. Urechia, Timotei Cipariu. Aceștia, la rândul lor, subliniază contribuția substanțială a lui Cuza și Zappa ca fondatori ai acestei instituții.

Evanghelie Zappa a părăsit aceasta lume de care a fost ispitit, între destin și destinație, la organizarea și modernizarea spirituală a societății, prin elementele civilizației timpului în care a trăit.

Pe 19 iunie 1865, după o lungă și grea suferință, după cum spun documentele, Evanghelie Zappa a părăsit această lume. Însuși epitaful după lespedea mormântului din Broșteni, scris în limba greacă, atestă această dată: “AICI SE ODIHNEȘTE PĂCĂTOSUL ROB AL LUI DUMNEZEU CTITORUL ACESTEI BISERICI, EVANGHELIS ZAPPAS, DECEDAT ÎN ANUL 1865 IUNIE 19”.

Astfel, se încheia o epocă, prin reluarea JOCURILOR OLIMPICE, după 14 secole, interzise de împăratul roman Teodosie; în 1858 “ca serbare permanentă a OLIMPIILOR, după obiceiurile strămoșești”, printr-un memoriu adresat regelui Greciei.

Zappa a putut vedea primele jocuri preolimpice și panelenice, desfășurate la Atena în 1859, unde din donația sa de 60.000 franci s-a creat “FUNDAȚIA OLYMPICELOR” și s-au ridicat mai multe clădiri, printre care și cea care dăinuie și azi, ZAPPEIONUL. Așadar, promotorul acestora a fost Zappa, dar meritul i s-a atribuit baronului Pierre de Coubertin, deși cercetările și dicționarele românești rețin numele lui Zappa.

A avut contribuții în domeniul agriculturii din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În timpul secetei a susținut Capitala cu făină, de la fabrica de făină ce avea moară cu 12 pietre, unică în Țara Românească, și nu numai. În 1871, post mortem, a apărut “Dicționarul limbei române” elaborat de Treboniu Laurian și Ioan Massim, din donația făcută guvernului de Zappa, când Cuza se afla în vizită la Broșteni.

A scris un soi de carte, ghid, “TRÂNTORUL”, despre semănarea grâului și organizarea moșiilor. Se stabilește la Broșteni în 1844, deși se pare că după 1830 venise pe aici ca să cumpere moșia lui Ioan Al. Filipescu Vulpache. Este implicat în lupta antiotomană a grecilor până în 1830 și este decorat în 1843 de regele Othon I al Greciei prin înalt ordin al Regatului Elen. A perseverat spre a obține naturalizarea ca român. A fost ridicat la rang de pitar de domnitorul Bibescu, iar alături de vărul său Constantin au devenit agricultori și financiari, rulând averi mari. Din banii obținuți de pe moșii (care se întindeau până la Scutelnici) și din comerț au realizat fabica de făina și fabrica de spirt (POVARNA), întreprinderi de tip capitalist. Pentru a-i fi păzită cetatea și palatul de la Broșteni străjuite de ziduri puternice, a adus arnăuți.

Personalitate plină de evenimente, experiențe, ispitit de ceea ce era modern în cultură/societate și industrie, purtat de un crez și o datorie”, astfel este omagiat de V. A. Urechia la 16 sept. 1867 când, în sediul Societății Academice Române se dezvelea bustul lui Zappa: “Evanghelie Zappa când puse piciorul pe malul Dunării României libere, lăsa să iasă din pieptul sau țipătul fratelui ce-și revede fratele iubit: ȘI EU HIU ROMÂN”.

Testamentul celui născut la Labova, in Epir, Albania proiectează propriile sale cautări, împliniri, încercări, orientări și dorințe, fiind un mesaj al cunoașterii, al universalității, implicit darul de libertate, unitate și solidaritate.

Pe lângă donațiile făcute statului grec privind Jocurile Olimpice, donațiile pentru biserica și școala din satul natal, pentru rudele sale, mai conține și dorința ca osemintele să fie împărțite “în cîte trele iubite țerri în care a viețuitu”.

ION VADUVA

 

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved