Ialomițenii în Primul Război Mondial

 

Primul Război Mondial , mai ales perioada ocupației germane (decembrie 1916 – noiembrie 1918), a produs mari pagube economiei județului, cauzate de jefuirea sistematică a bogățiilor, obligațiile multiple la care era supusă populația, corvezile și rechizițiile de tot felul.

Dar cei rămași acasă (femeile, bătrânii și copiii) nu s-au împăcat niciodată cu situația cotropirii vetrelor lor de către armatele străine. În consecință, folosind diferite forme de manifestare a luptei împotriva ocupanților (petiții, neexecutarea muncilor și a altor servicii cerute de germani, opunerea la rechiziții, distrugerea liniilor telefonice și a cerealelor destinate frontului etc.), masele populare din Ialomița, ca de altfel toți cei din zona ocupată, au contribuit la înfrângerea dușmanului, întreținând în spatele frontului o continua stare de agitație.

În același timp, cei aflați pe front au înscris acte de adevărat eroism în luptele pentru apărarea Moldovei. Amintim aici doar fapta de vitejie a caporalului erou Constantin Mușat din satul Floroaica, care, pierzându-și brațul drept în timpul unor lupte și propus a fi reformat, refuză, cerând să fie trimis pe front, în rândul grenadierilor, pentru a putea astfel să-și folosească singurul braț rămas valid. I se va îndeplini dorința și va fi încadrat într-o companie de grăniceri care lupta în zona Oituz. Aici, în noaptea de 12/13 august 1917 își va găsi sfârșitul Constantin Mușat, căzând la datorie, nu înainte însă de a-și fi aruncat ultima grenadă în tabăra inamică.

Sfidând forța și eroismul ostașilor români, feldmareșalul Mackensen, coleg de școală de război cu generalul Alexandru Averescu, face următoarea declarație la București: ”Domnilor, în curând ne vom întâlni la Iași”. Și Bărăganul intră sub ocupația germană și deci și județul Ialomița. Locuitorii județului Ialomița și ai orașului Slobozia au fost obligați să respecte ordinele date de comandaturile germane. Astfel, populația orașului Slobozia a fost obligată să presteze cărăușii, numai pentru săparea unor tranșee în afara orașului, pentru exercițiile militare ale comandamentului german, a cărui încartiruire a avut loc în localurile de școală din oraș. Altă obligație a locuitorilor din Slobozia a fost asigurarea hranei pentru ofițerii și soldații germani (cereale, carne, ouă, lapte, produse de panificație, vin etc.).

Regimul Infanterie 23 a fost o unitate de nivel tactic care s-a construit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unitatilor și subunităților existente la pace aparținând de REGIMENTUL V IALOMIȚA NO. 23. Regimentul a făcut parte din organica Brazii 19 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Călărasi. La intrarea în război, Regimentul 23 Infanterie a fost comandat de colonelul Constantin C. Constantinescu. Regimentul 23 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului între 14/27 august 1916-28 octombrie/11 noiembrie 1918. Mărime: 2.500-3.000 oameni(la mobilizare).

În timpul Primului Război Mondial, germanii au construit doua lagăre. Aceastea sunt construite după modelul celor de la Wunstorf şi de la Zossen, în zona Bărăganului, la Slobozia şi la Mărculeşti, destinate prizonierilor de război german de pe frontul de vest. Astfel, în anul 1917, au adus pe meleagurile româneşti 3.000 de prizonieri de război francezi şi englezi originari din nord-vestul şi centrul Africii, precum şi din India cu rolul de a munci pământurile.

În faţa jafului şi a terorii practicate de germani, locuitorii judeţului au opus o puternică rezistenţă, pornind de la manifestări spontane până la cele organizate, ca de exemplu: memorii ale locuitorilor, refuzul autorităţilor de a se supune ordinelor, suprafeţe importante rămânând neînsămânţate. Au organizat acţiuni de sabotaj, distrugând liniile telefonice, tăind firele şi instalaţiile telefonice, au sabotat transportul pe căile ferate, aşezând bulumaci pe liniile ferate, au ascuns cerealele în gropi, au distrus semănăturile, au incendiat şirele de paie şi grâul. Au luat măsuri de organizare de ajutorare a prizonierilor de război, a orfanilor, văduvelor, invalizilor, a acelor lipsiţi de mijloace de existenţă. În lupta împotriva ocupanţilor au fost antrenate toate categoriile sociale: ţărănimea a avut rolul hotărâtor, dar alături de aceasta au activat şi locuitorii din oraşe, intelectualii, învăţătorii, preoţii, autorităţile româneşti şi femeile care sufereau cel mai mult de pe urma ocupaţiei. Ocupanţii au adus cu ei foametea şi epidemiile care au făcut ravagii. În decurs de mai puţin de un an, în Judeţul Ialomiţa, au murit 1 038 de locuitori.

Dar, cu toate sacrificiile, locuitorii Judeţului Ialomiţa ştiau că va veni ziua când idealul pentru care au luptat şi s-au jertfit se va realiza, prin unirea tuturor românilor, într-un singur stat naţional.

În colecția de patrimoniu a Muzeului Județean Ialomița se află mai multe mărturii și dovezi (documente, obiecte, fotografii, arme etc) ale eroilor ialomițeni care au participat la luptele purtate de armata română în Primul Război Mondial.(foto)

Muzeograf,

Mioara Marin

 


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate