Ia de sărbătoare

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

Ia de sărbătoare

Ia – denumire dată, la origini, exclusiv piesei vestimentare feminine, cămaşă tradiţională românească de sărbătoare – este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, deoarece determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care e obligatoriu să se acorde ca epocă, vârstă, ornamente şi cromatică. Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie, pentru a nu pierde această tradiţie care ne reprezintă, împreună cu rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea.

De Ziua Internațională a Iei Românești vă prezentăm o cămaşă specifică portului popular femeiesc din zona Muntenia. Ea a fost donată de dna Ileana Stoianovici, fiica Leliei Urdărianu (fosta proprietară a Fermei Agricole Perieți, aflată astăzi în patrimoniul M.N.A., artist plastic și colecționar de articole populare românești din întreaga țară).

Materialele folosite la confecţionarea iei au fost: pânză fină de casă, din bumbac și borangic, fire de bumbac vopsite, paiete și mărgele. Tehnicile de lucru folosite au fost croitul, brodatul și îmbinare părți – manual cu acul de cusut. Tipul croiului cămăşii este cel încrețit la gât, cu mânecă lungă, dreaptă, largă, încrețită la terminație.

Fața, spatele, mânecile, au fost croite din bucăți dreptunghiulare, cu clini dreptunghiulari la subraț. Toate bucățile de pânză au fost tivite cu „găurele” și îmbinate între ele cu „cheițe”. Gura și mânecile încrețite. Închidere la gât cu nasture. Motivele florale – geometrizate au fost cusute manual. Culori: alb, crem (pânza), roșu, auriu (motivele).

Muzeograf Fănica Gherghe

Foto: Ștefan Olteanu

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved