* Au trecut șapte ani de la trecerea în neființă a lui Gheorghe Glodeanu, fost prim vicepreședinte al Consiliului Popular Județean Ialomița, personaj politic controversat , dar și apreciat pentru contribuția sa la dezvoltarea municipiului Slobozia și a județului.
M-a rugat în 2015 să îi iau un interviu, pe care ar vrea să îl citească înainte de a-l publica. Dar, pe 23 iulie, o congestie cerebrală i-a curmat firul vieții. Interviul, luat cu patru zile înainte de a muri, nu a mai putut fi citit de domnia sa și a rămas în sertar. Fac public acest interviu acum, după 7 ani pentru a cunoaște opiniile și părerile sale față de actuala situație politică, față de cei care au preluat puterea după 1989.
– Domnule Glodeanu, imediat după 1989 v-ați apucat de scris. Până acum ați scris șapte volume și aveți în lucru altul. Am reținut că ultimul volum se intitulează „Aștept ziua adevărului”. Ce adevăr așteptați?
– Nu exclud posibilitatea reproșurilor îndreptățite, care mi se fac și recunosc că am riscat, din arzătoarea dorință de a nu mă simți nevoit să dau lămuriri suplimentare celor care vor avea timpul și curiozitatea să-și arunce privirile peste aceste rânduri. Aștept adevărul pe care mulți români îl așteaptă. Aștept adevărul despre eroii Europei libere, despre generațiile de sacrificiu terminate după 1989, despre copiii care umblau cu cheia de gât, nu cu ștreangul, despre dorul a peste 55 la sută din populație după Ceaușescu, despre nostalgie și nostalgici.,
– Care este poziția dumneavoastră față de nomenclatură și nomenclaturiști?
– Ca unul care am avut funcții de răspundere în aparatul de partid, cumulând funcții și în aparatul de stat, îndrăznesc să mă angajez, în lipsa altor voci mult mai îndreptățite și autorizate de sarcinile ce le-au îndeplinit, să aduc unele lămuriri în ceea ce privește nomenclatura de până în 1989, pentru a nu se confunda, cum se dorește, cu grupările mafiote din fruntea tuturor partidelor de azi, chiar dacă printre ei sunt și indivizi demni de respect. Eu, fostul nomenclaturist, făcând parte din organele de conducere de la nivel comunal, orășenesc și județean, intrând în nomenclatura Comitetului Central voi arăta concret cu ce se ocupau nomenclaturiștii, în afara atribuțiilor ce le aveau, ca titulari pe funcția pentru care erau retribuiți. Multe dovezi sunt înserate în paginile fostului organ de partid Tribuna Ialomiței, care acum poartă cu cinste acest brend al comuniștilor, dar sub brendul lăsat de Partidul Comunist Român critică, unii și alții, vechiul sistem de pe urma căruia câștigau și ceva bani. În articolele respective scriam de ce nomenclaturiștii nu furau și munceau cu credință și cu respect față de cei care făceau la fel. Sunt curios, aș fi recunoscător celui sau celei care va putea stabili o asemănare, oricât de insignifiantă, între mine și oricare nomenclaturist de vremuri noi, care-și afișează cinstea pe toate gardurile ca să fie reales. Nomenclaturist deveneai nu plătindu-ți locul în partid și pe listele de propuși să fii ales, ci numai dacă asupra ta nu plana vreo urmă de necinste. Nu știu dacă au uitat că mulți dintre tartorii inomenclaturii se află acum în parlament, prin ministere, o fac pe dizidenții. Lichele care au fost și atunci, devenite acum cadre de bază în lichelismul generalizat în toate grupurile de interese. Câți nomenclaturiști au vile și yahturi, elicoptere și își fac concedii la Monte Carlo? Nomenclaturistul de Glodeanu după 1989 nu avea nici casă. Am adresat o scrisoare primarului și consiliierilor locali pentru a mi se aproba o locuință. Întruniți în ședință am fost susținut de domnii Chiru, Ionescu, Dumitru Costică, Gănescu și Păun. Restul au votat împotrivă cu capul în jos.
– Cine vă condamnă și de ce?
– Lacomii, vițeii cărora nu le-a scăpat nicio țâță a vacii din Epoca de Aur din care să nu sugă! Mugesc în continuare în disperata lor obrăznicie, vrând să-și acopere mizeriile din trecutul care le pune în adevărata lumină caracterul. Cei care au vrut să mă scoată terorist se luptă și acum să-mi caute averile prin țară, m-au înscris și m-au făcut lider în toate partidele, mi-au atribuit cele mai prospere afaceri, mi-au înscenat oribilitățile care numai în mințile lor își pot avea sălașul. Eu n-am vrut să mă fi îmbogățit, nu de teama legii 18, fiindcă la apariția ei aș fi putut să-l întrec pe Videanu, ci din respect față de mine. Le aduc la cunoștință că am câștigat la CEDO și că statul, din banii voștri, m-a despăgubit cu 160 de mii de euro, dar procurorii, judecătorii, ce au pățit ? Nimic.
– Totuși, în Ialomița și nu numai, aveți oameni mulți care vă respectă și vă regretă!
– Oamenii își vor aduce aminte ce a însemnat Slobozia anului 1972 și o vor compara cu cea de astăzi, dar mai ales mă vor identifica în cele mai frumoase și durabile rezolvări ale problemelor de viață cu care s-au confruntat. Contați de asemenea pe spiritul de dreptate al zecilor de mii de ialomițeni cinstiți care mi s-au adresat, inclusiv în privința locuințelor, pe cele mai diferite căi, iar modul de rezolvare a doleanțelor acestora se găsește în registrele de evidență. Mă mândresc când aud că pensionarii și tinerii spun când vor să respire un aer curat sau să se relaxeze când merg în parcul Glodeanu. Acum dispar copacii, florile, pentru că miros a comunism? Dispar fântânile arteziene, dispare cultura, dispare industria, oamenii Sloboziei nu au locuri de muncă? S-a vândut tot. Petrol, gaze, ape minerale, lacuri, munți, păduri. Când o să fie foame și frig ca pe timpul blamatului tovarăș Ceaușescu, am să stau pe o bancă în Parcul Glodeanu și voi asculta la radio transmisia de laTârgoviște, unde vor fi condamnați vinovații transformării României în colonie.
– Considerați că noua guvernare va satisface gândurile privind ziua când se va afla adevărul la care țineți mult să-l aflați?
– Salut demersul celor trei, Antonescu, Ponta și Constantin de a înfăptui ceea ce istoria va consemna pentru salvarea României. Păcat că în interiorul coaliției sunt infiltrate lichele, sub comanda Cotrocenilor, pentru a destabiliza inițiativa și demersul lor. Îmi permit un gând și un sfat pentru acești temerari. Bătrânii care provoacă resentimente când apar în public și sunt mai de folos prin absență, trebuie lăsați să-și cugete faptele până vor fi întrebați despre ele. Gândurile mele, mai bine sintetizate, le-am așternut în cartea ”Aștept ziua adevărului”. Au fost furate bogățiile, ne-au subtilizat suveranitatea, independența și noi, ce facem? Admitem să ne calce în picioare și demnitatea națională. Cînd justiția a decăzut până la desconsiderarea ei, de către Băsescu, monedă de schimb între interesele mafiei și mafioților, viitorul coloniei nu are cum fi altul decât desăvârșirea politicilor neocolonialismului.
– Sunteți optimist privind vreo speranță pentru viitorul României?
– „Grija” și promisiunile guvernanților că au cu ce plăti salariile și pensiile fără să-i asigure că banii vin din depozitele constituite din PIB-ul românesc, nu din vinderea țării, le apasă greu conștiința că au considerat, în 1989, că mai rău nu se poate și acum trăiesc rușinea că urmașii nu vor avea de ce să-și mai amintească de ei.
– Vă mulțumesc , domnule Glodeanu, că v-ați rupt din timpul dumneavoastră și ați purtat acest dialog cu mine și, totodată , vă doresc sănătate.
Consemnare de Gheorghe Marinel
21 iulie 2015, Oltenița