Răsfoind printre cărți, am dat de una dintre cele oferite de către Păun Gheorghe Ialomițeanu, prozator, editor, publicist: „Iubiri triste cu parfum de șatră”, carte editată în Editura Centrului Național de Cultură a Rromilor în 2016. Ne-am despărțit de Gelu, cum îi spuneam cei apropiați, pe 3 iunie 2019 și îmi fac datoria de a-l comemora prin rândurile de față, acum când au trecut șase ani de la despărțire, ca o aducere aminte în memoria celor care l-au apreciat.
Gelu al Dumitrei, așa s-a recomandat la prima noastră întâlnire. Scriitor de taină și plin de farmec în toată etnia lui, scrierile lui Gheorghe Păun Ialomițenu nu-s librete de manele sau schițe de doi lei. Mulți se așteaptă să citească ceva cu aur și parai, femei care… e perverse și aproapele îți întoarce spatele. Gelu, ofițer subinginer, fost activ al Armatei Române, publicist, scriitor cu metaforă similară cu a lui Fănuș Neagu a reușit ca după 60 de ani de la apariția publicației țiganilor „O Rom” să tipărească „Șatra Liberă”, să fie secretar de redacție la „Asul de Treflă” fără să fie în pokerul politic, cum spunea el. Știind că nu-i place lăudăroșenia, am să mă opresc aici, spunând că a fost și consilier municipal și județean, că este cetățean de onoare al Sloboziei, că „îi plăceau blondele ca hobby, pentru contrast, șahul și cel mai mult, parolismul”. Adora România. Trăgând cu cornete cu ac împotriva celor care conduc societatea țigănească de la noi, Gelu era un personaj critic pentru cei care erup în spațiul public ca regi și împărați. Mi se confesa și zâmbitor spunea că dacă Cioabă e king, Iulian împărat, de ce să nu avem și baron de Bărbulești, conte de Bora, marchiz de Strachina sau duce de Condeești. Păi, de ce să nu fie și Păun Ialomițeanu, generalul țiganilor scriitori, cu linguri de lemn legate de lanțul în care se chinuie ursul jucând pe vatra încinsă? Hagi a fost numit regele fotbalului românesc, la fel ca regina cântecului românesc, Maria Tănase. Dar nu umblau cu tone de aur, nu manipulau săbii și nici nu aruncau bani pe Salam, în timp ce semeni de-ai lor nu aveau o bucată de parizer în casă.
Lui Gelu, noi îi ziceam Generalul Păun. Nu-l instalam în cazarmă în pantaloni cu vipușcă roșie și stele pe umăr cât alea de la Mariot. Vehemența cu care combătea abuzurile, dar mai ales manipularea și folosirea etniei din care făcea parte o întâlneai atunci când Gelu spunea că adevăratul rege-Havel brunet, cum îi spunea el, a fost Nicolae Gheorghe. El a fost printre puținii țigani în fața căruia a stat în poziția de drepți. Terminând sociologia ca șef de promoție, Nicolae Gheorghe s-a implicat ca lider spiritual în formarea a mii de tineri intelectuali rromi. De la el a învățat ce înseamnă să se implice în activismul civic al rromilor. A murit Nicolae Gheorghe, dar ai auzit vreun zgomot pe la Cotroceni, pe la partidele care au adunat voturile rromilor? Spune, tata Marinel, îmi relata cu of minunatul Gelu. Ai butonat canale de televiziuni și ai văzut vreun tron, vreo coroană, vreun împărat îndrăgostit de bikinii lui Udrea, vreun președinte venind cu motoscuterul la priveghi și lăcrimând ca-n bucătărie când tai ceapă? Canci! Gelu Păun, slujbaș nu numai al scrisului ci și al dreptății meritocratice îndemna, ca post mortem să i se acorde acestui mare om măcar o medalie, căci el a fost cel care a impus o perspectivă civică a mișcării rrome.
La șase ani de la trecerea în ființă a lui Gelu Păun întorc foaia memoriei spre plumbul din tipografia de odinioară și mă opresc asupra vinului băut de către el în cumpăna supărării din paharul ce nu suferea atingerea buzelo amare. Prin condeiul lui Gelu suntem trimiși în lumea speranței, a frumosului și respectului față de cei plecați de lângă noi. Tocmai de aceea să îl citim cu respect, prietenie și drag. „Arzoaica a stat cu dracul la masă”-1990, editura Șatra; „Bulibașa și artista”-1992 -Editura Șatra; „Concert pentru vioară și patru coșciuge” – 2002, Editura Șatra; „Gură dulce sau Thabardi” – 2008, Editura Helis; „Șatră cu parfum de femeie” – 2014, Editura Șatra; „Bani bolnavi” – 2014, Editura Șatra; „Iubiri triste, cu parfum de șatră” – 2015, Editura Centrului Național de Cultură a Rromilor. Despre Gelu Păun se pot scrie sute de pagini. Cine l-a cunoscut și-a dat seama de capacitatea lui intelectuală, dar mai ales de omenia și caracterul care îl dominau. Dumnezeu să-l odihnească”.
Deschid televizorul. Două canale aservite continuă priveghiul de manipulare. De cincizile ne distrag atenția cu dezbateri fluide prin părul madamei Tatoiu și al infanteristului lui Băsescu, Gelu Vișan, apoi și prin apariția celui care nu a găsit-o nici acum pe Elodia, alt manipulator, Dan Diaconesu, prezent seară de seară pe Canalul 33. Nu vor să-i ridice controlul judiciar lui Călin Georgescu, zeci de proteste contra măsurilor guvernului Bolojan, nu i se dă dă drumul Elenei Udrea, Nicușor Dan a respins Lgea privitoare la propaganda legionară. Atunci, Călin Georgesu de ce are 5 dosare penale? Vorba lui Gelu Păun: „Urât mai trăiți, domnilor! Thalian bahtali: Trăiți sănătos”. Dacă trăia, acum Gelu era mândru că are un confrate în Guvern, Ministrul Muncii, Florin Manole, de fel din Amara, vecin cu fosta lui soție. Să nu-l uităm pe Gelu Păun, să-i citim cărțile și biografia existentă în Dicționarul Personalităților Ialomițene.
Gheorghe Marinel