La Bergamo, în Italia, un român a fost umilit de un controlor de autobuz și obligat să se dezbrace aproape complet pentru a demonstra că nu este hoțul care a furat un telefon mobil unei călătoare. Telefonul fusese furat de la o femeie, care călătorea în autobuz și nu a fost recuperat. Controlorul l-a găsit țap ispășitor tocmai pe tânărul român. Cum acesta a negat că ar fi furat celularul, controlorul l-a obligat să se dezbrace și l-a controlat până la piele. Și de aici, ideea că furtul a fost controlat.
Păi nu furtul a fost controlat, ci persoana. Furtul are istoria lui, în funcție de zonă și oameni. De la furtul țigănesc, până la furtul tâlhăresc, violent sau furtul cu … acte în regulă. Polițiști din cadrul serviciilor specializate acționează pentru depistarea anumitor furturi din patrimoniul public și privat, depistează și trag la răspundere persoane care încalcă legea. Asta nu înseamnă că furtul controlat de făptași este controlat.
Furtul controlat, adică modalitatea de a fura și a obține venituri ilicite prin controlul personal al furtului se face în așa fel încât să nu poată fi depistat sau supus vreunei sancțiuni. Tocmai cel care trebuia să aibă în vedere un control riguros asupra acestui fenomen, spre exemplu un director al fostei Gărzii Financiare Ilfov, a fost supus unui control al Agenției Naționale de Integritate care a constatat diferențe semnificative între averea dobândită și veniturile realizate, neputând justifica o avere de 116.000 de euro. Senatorul de Giurgiu Cezar Măgureanu, fiica și ginerele erau implicate într-o rețea de evazioniști, de șefi ai ANAF, de comisari ai Gărzii Financiare Centrale și din Giurgiu, ai Direcției Finanțelor Publice Giurgiu. Deci, prin implicarea lor, furtul era nu numai acoperit ci și controlat, în sensul că cei care aveau obligația de a controla, acționau ca furtul să nu fie descoperit. Și după opt ani de procese a fost condamnat cu suspendare la doi ani de închisoare.
Un alt exemplu de furt controlat îl constituie dezvăluirea liderului sindicatului polițiștilor și vămilor, care arăta cum se organiza furtul controlat la o societate cu profil de comercializarea petrolului din Constanța. La această societate se punea sechestru de 100 milioane lei. Societatea făcea contestație și șeful o aproba, ridicând sechestrul pentru trei luni de zile. În acest tmp se vindea toată marfa, se vindeau activele și se intra în faliment. Cel care a ridicat sechestrul avea și el partea lui. Statul a pierdut. Furtul controlat a dat roade.
Sau, pentru că de multe ori vorbim de circul existent, putem da exemplul deputatului PDL Brândușa Novac, care era și directorul Circului Globus din București. Mergând pe sârmă și sărind pe lângă lei, căci euro nu suportau menajeria, a încheiat 11 contracte în nume propriu încălcând regimul juridic al conflictului de interese. Dacă o maimuță din care se trage omul nu ar fi fost pe fază, furtul controlat din nou dădea roade. Greșeală, a dat roade! Brândușa a apelat la magicieni și iluzioniști și a fost achitată.
Furtul este definit în articolul 208 din Codul Penal ca fiind luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Despre cei care fură controlat, bunurile nu sunt mobile, sunt simple hârtii tipărite, tot controlat. De aproape doi ani s-au văzut la televizor sute de imagini cu furtul votului, cu umblatul în sacii cu voturi de la sectorul unu din București și dosarul zace! De cine e controlat furtul? Apropo, cei de la ANAF se controlează singuri? Apoi, vine Iohannis după un an și patru luni și, în sfârșit, ține o conferință de presă. Conferință la care unul dintre ziariști îl întreabă dacă e bine ca profesorii care dau meditații să plătească impozit. Răspuns direct: „Orice venit trebuie impozitat, dar nu e bine să se înceapă cu profesorii”. Nimeni, în schimb, nu a îndrăznit să-l întrebe dacă a plătit impozit pe meditațiile date și dacă, cu banii încasați, și-a luat șase case. Ghinion!
Gheorghe Marinel