În ultimii zece ani ai comunismului, Paul Niculescu Mizil (fost viceprim-ministru al guvernului, fost ministru al Educației și Învățământului, fost ministru al Finanțelor) era doar… președinte al Centrocoop, organizație cooperatistă care avea în jurisdicție și UJECOOP-ul Ialomița, devenit ulterior FEDERALCOOP. Prin 1988, el a trimis în Ungaria, în schimb de experiență, o delegație de specialiști care avea sarcina să se documenteze temeinic asupra modului în care Balaton devenise una din cele mai faimoase stațiuni turistice din țara vecină. Intenția, chiar dacă nu a fost făcută niciodată publică oficial, dar declarată în anturajul limitat al oamenilor din cooperație, era aceea de a face din Lacul Fundata un … Balaton al României. Argumentele erau solide: apele sărate ale lacului Fundata, dar mai ales nămolul sapropelic depozitat pe fundul acestuia, despre calitatea căruia spun specialiștii că este net superioară celui din lacul Amara, locație aflată la câțiva pași de calea ferată București – Slobozia și la câteva sute de metri de Șoseaua Națională București – Constanța ofereau tot atâtea puncte de atracție pentru sute de mii de turiști din toate colțurile țării și de ce nu ale lumii, nu numai pentru cei trei-patru mii de locuitori ai satelor din jurul lacului sau din Slobozia care invadau vara plaja lacului Fundata sau liziera de salcâmi care ducea până aproape de rățăria ceapeului din Doja.
Numai că, după evenimentele din decembrie 1989, proiectul a picat. La ceva timp după 1990, când guvernul Roman a declanșat privatizarea sălbatică a tot ceea ce era bun în țara asta, a fost vizată și proprietatea cooperatistă de pe malul Lacului Fundata: restaurantul, terasa, pista de popice, căsuțele de lemn și toate celelalte acareturi.
Așa se face că totul a ajuns (pe niște prețuri de nimic) pe mâna unor indivizi (investitori vezi Doamne!) neisprăviți, care unul după altul au contribuit la distrugerea acestui potențial turistic extraordinar.
O contribuție importantă la acest dezastru a avut-o (și o are în continuare) Administraţia Naţională „Apele Române”, care prin Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa nu făcut și nu face nimic pentru administrarea cu adevărat a lacului și a malurilor acestuia în litera legii după care funcționează. Nu este nicio diferență între starea dezolantă de azi a fostului stabiliment al UJECOOP-ului și a malurilor lacului.
Cu siguranță, se va clama statutul căpătat acum câțiva ani de Lacul Fundata, acela de rezervație naturală de tip avifaunistic. Aceasta nu justifică cu nimic dezinteresul Apelor Române când vine vorba de protecția mediului, aici poluarea fiind la ea acasă.
Înainte de a lăsa imaginile să vorbească, să încheiem într-un mod mai optimist și să ne punem speranța că totuși, cine știe, peste ani și ani cineva va prelua ideea lui Paul Niculescu Mizil (nu ideile lui comuniste din perioada stalinismului, Doamne ferește) și va face din Fundata un Balaton mai frumos decât cel unguresc.
Nicolae TACHE