Era miezul nopții. Luna scânteia cu maximă vigilență. Dar, în ciuda acestui fapt am trecut ușurel pe lângă sepepiști și m-am introdus în Palatul Cotroceni. Am dat într-un coridor, am aprins toate becurile, am deschis o ușă pe care scria „Președinte” și am pătruns înăuntru. Aici m-a întâmpinat un glas cam sec și somnoros:
– Dumneata, cu ce problemă ?
– Eu, scuzați, am intrat din curiozitate. În fond, cu cine am onoarea?
– Cu fotoliul, domnule! Fotoliul președintelui.
– Așa! Îmi pare bine. Chiar simțeam nevoia să discut cu cineva competent.
– Atunci, ia loc, mă invită fotoliul.
Am pipăit în jurul meu, am găsit un scăunel și m-am așezat. Storurile fiind coborâte, nu vedeam nimic. Fotoliul scârțâi cu oarecare aplomb și spuse:
– Poftim, întreabă !
L-am întrebat de când e în serviciu și mi-a răspuns că de cinci președinți aleși și un iterimar, că această vechime l-a făcut să acumuleze multe observații
– Îmi puteți spune ceva despre președinții care s-au succedat ?
– Să-i luăm pe rând, acceptă fotoliul. Primul e Ion Iliescu. Imediat după ce a fost executat cuplul Ceaușescu, în „Duminica Orbului ”, românii au votat în bloc FSN. După ce a ieșit președinte, venind la Cotroceni, m-a vopsit în roșu și m-a fixat în șuruburi de podea pentru a nu fi mutat. După ce și-a convocat apropiații și presa obedientă a afirmat că „este momentul să încercăm să nu mai căutăm vinovați ”. Mi-a scos sufletul. Nu se scula de pe mine decât în ocazii rare de tot. Asta m-a nenorocit. Mi s-a ros plușul, mi-au șubrezit picioarele. Abia așteptam să iasă pentru treburi personale. Așa că, într-un târziu, m-am trezit cu fundul pe mine cu profesorul geolog Emil Constantinescu. Acesta a avut ca primă grijă să vopsescă totul în galben. Așa că galben peste roșu a rezultat orange, democrat – liberal. Tot timpul mă pipăia pe la încheieturi pentru a găsi microfoane instalate de securitate. După ce a eliminat 38 de generali de securitate din serviciile secrete, am început să scârțâi când tremura semnând anumite decrete care nu conveneau infiltraților. Și astfel m-a abandonat și nu a mai candidat la președinție pentru un nou mandat, declarând că a fos învins de securitate. După ce m-a părăsit a afirmat că nu va mai reveni niciodată în politică. Și s-a ținut de cuvânt.
Și astfel m-am trezit peste mine cu un fost marinar care își ascundea sticlele de whisky sub mine. Din când în când, în miez de noapte, o doamnă blondă îmi mângâia tapiseria identică cu un tricou marinăresc și își atârna sutienul de speteaza mea. A fost o perioadă de 10 ani în care mă obișnuisem să ascult ordinele date procurorilor, pe cine trebuie să aresteze și să-i elimine din viața politică. Începusem să mă deteriorez, cuburile de gheață căzute la încheieturi se topeau și putrezeau lemnul de mahon. Iată că am scăpat, aflând că a fost turnător la securitate, dar o duce tot bine. Nu înțeleg de ce televiziunile învită un fost turnător la securitte să-și dea cu părerea etilică despre viața politică.
Și, în sfîrșit, după ce a obținut și al doilea mandat m-a călărit din când în când, de marți până vineri, Klaus Iohannis, un fost primar, profesor de fizică. Eram înconjurat de crose pentru golf și echipamente de schiat. Avea un obicei tare prost. Îmi da impresia că sunt total inutil. Abia dacă-și băga capul pe ușă și pleca din nou cu doamna lui în excursii. Cică era om de teren, nu se încurca cu chestii birocratice. Sta pe mine foarte puțin, în birou se așeaza în fața oglinzii și repeta ore întregi ce i-au scris consilierii pe prompter. Apoi, din când în când mai făcea câte o declarație. C-am atât.
– Vai, dar ce s-a întâmplat! Nu mai aveți nimic de adăugat ?
– Omule, ți-am greșit cu ceva ? Vrei să fiu scos la reformă, să mă scadă la inventar și să-și facă alt fotoliu? Lemn are destul, de la prietenii austrieci, care au distrus toate pădurile. Pleacă, nu mă nenoroci că mai are de stat până în decembrie 2024. Nu, vezi că ne-a spus că România este un stat eșuat ? Vreau să scap, să nu eșuez, să stea pe mine un om capabil, cu dragoste de țară, să iubească poporul. Și chiar dacă trebuia să plece, conform Constituției, pe 24 decembrie 2024 a mai tras ilegal de mine vreo două luni și a mai făcut două excursii. Dar s-a enervat poporul și poate și partenerul strategic sau UE și, în sfârșit, și-a dat demisia. Și m-am trezit cu un interimar, Ilie Bolojan, șeful senatului, fost șofer de tir și mai mare pe la Oradea. Om cu bun simț. Nu m-a călărit, a stat cuminte pe un taburet și executa ce i se spunea de la Paris sau Bruxelles.
După tămbălăul cu anularea alegerilor, iată că poporul a ales schimbarea. Nu mai stă pe mine un prof de fizică, ci un matematician, Nicușor Dan. M-a șlefuit și acum am în stânga pe marele matematician, savantul plin de umor Grigore Moisil care a pus bazele informaticii românești. Am lipit pe spate trei citate ale marelui savant:„Scaunele prezidențiale sunt periculoase: au microbi care urcă la cap”, „Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil”, „Cea mai mare schimbare ce se va petrece la Ministerul Învățământului va fi când nu se va schimba nimic”.
Am înțeles că nu sunt bani, dar nu înțeleg de ce se mai face o clădire în curtea Cotroceniului, când pe mine s-a ros toată tapiseria de atâta frecat pentru alcătuirea unui guvern. Iohannis a vrut guvernul lui, acum Nicușor face schimbare cu un alt guvern, adică tot cu guvernul lui Iohannis. Gata, vă rog să plecați, că s-au auzit pași pe hol. Nu vreau să fiu înlocuit acum, când avem deficit mare, cu un scaun din plop sau placă aglomerată.
M-am retras numaidecât. Am stins lumina pe coridor și am ieșit în stradă. Luna se rumenise între timp și atârna ca o gogoașă exact deasupra Cotroceniului.
Gheorghe Marinel
.