Muzeul Județean Ialomița continuă seria de ateliere pentru copii sub genericul Firicel de primăvară! În cadrul acestui atelier, aproximativ 400 de preșcolari și elevi ialomițeni de la Grădinița cu Program Prelungit ,,Junior”, Școala Gimnazială Nr.3 Slobozia și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița au decorat mărțișoare realizate din ipsos. Lucrările elevilor vor fi valorificate în cadrul unei expoziții virtuale pe pagina de Facebook și site-ul muzeului.
Mărțișorul, simbol reprezentativ pentru cultura noastră populară, a fost inclus în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
În ceea ce priveşte modul de confecţionare, mărţişorul ţine de legenda babei Dochia. O parte a documentelor etnografice susţine faptul că, în trecut, şnurul se împletea din lâna albă şi neagră, fără a i se mai adăuga şi altceva. Acesta reprezenta ,,Funia anului” ce împletea zilele celor două anotimpuri de bază, iarna şi vara, simbolizând eterna opoziţie a contrariilor: lumină-întuneric, cald-frig, fertilitate-sterilitate, viaţă-moarte.
Referitor la originea numelui babei Dochia au fost emise o serie de ipoteze. Una dintre acestea este legată de numele sfintei mucenice Evdochia, sărbătorită chiar pe 1 martie. O altă ipoteză o prezintă pe Dochia ca fiind fiica regelui dac Decebal. Orice ar fi inspirat crearea ei, legenda babei Dochia este foarte răspândită pe teritoriul ţării noastre, ea cunoscând numeroase variante.
În celelalte legende care au în prim-plan pe baba cea înrăită de vreme, Dochia apare ca fiind o soacră rea care își supune nora cea tânără și frumoasă la tot felul de probe imposibil de rezolvat fără intervenție divină. În unele variante ea își trimite nora cu oile la păscut, la sfârșitul lui februarie, cu porunca de a-i toarce un caier de lână și de a-i aduce fragi proaspeți. Milostivindu-se de tânăra fată greu încercată de femeia cea hapsână Dumnezeu a trimis un înger care a tors în locul ei caierul și i-a dat nurorii fragi, pe care să-i ofere soacrei. Crezând că a venit primăvara, Baba Dochia și-a luat turma de oi și caierul de lână și îmbrăcându-se cu 9 (sau 12) cojoace a început să urce pe munte. În unele variante ale acestei legende Dochia a lepădat aceste cojoace, rând pe rând, până a rămas doar în cămașă din cauza unei ploi mocănești care i-a udat în fiecare zi câte un cojoc, iar în alte variante a renunțat la ele din cauza căldurii excesive. Apoi, dând un frig puternic, Baba Dochia și oile sale au înghețat transformându-se în pietre.
Muzeograf,
Mioara Marin