Decembrie 1989. Ura, am trecut la capitalism! Sutele de fabrici și uzine, cu miile de muncitori, s-au lovit imediat de această trecere de la socialism la capitalism. Pentru a justifica haosul prin care trece România, decidenții noii puteri demonstrează că industria românească nu era pregătită pentru economia capitalistă. Marile întreprinderi nu mai aveau comenzi și nu aveau piețe de desfacere iar lipsa de competiție și tehnologie au grăbit dezastrul. Ceaușescu a lăsat țara fără nicio datorie, în prezent fiind datori vânduți. După revoluție, leul s-a devalorizat de șapte ori și, într-o inflație de 300 la sută, prețurile au explodat.
Soluția rezolvării acestei situații a găsit-o purtătorul de pulover în revoluție, cel care ajunsese prim-ministru Petre Roman. Prin Legea 58 / 1991 încep privatizările în masă, adică întreprinderile de stat să fie deschise privatizării. Petre Roman apărea la televizor și ne spunea că sunt foarte mulți coloși industriali care nu au nicio justificare economică. La fiare vechi cu ei! Și procesul privatizării sau al distrugerii a durat 22 de ani. Ce a însemnat această nebunie a privatizărilor în masă? Posibilitatea, după ce o fabrică se privatiza, să intre în faliment după 2-3 ani și apoi demolată. De fapt terenul era interesul. Iată, în locul fabricii „Aversa” din Capitală, care exporta pompe pentru centrale nucleare, inclusiv în SUA, a apărut doamna „CORA”. Uzina „Republica”, fosta Malaxa a dispărut, chiar dacă era al cincilea producător din țevi de oțel din lume. După ce a fost privatizată pe nimic, a intrat în faliment, a fost lichidată și a căzut pradă firmelor recuperatoare de fier vechi. La Brașov, un tractor se fabrica la 9 minute. După revoluție, fabrica opt tractoare pe lună. După 82 de ani de activitate rentabilă cu export în toate continentele, Guvernul Tăriceanu a decis lichidarea fabricii. În locul halelor de producție s-au ridicat apartamente construite de diverși și vândute la prețuri piperate. Trebuia teren și pentru un Moll cu 200 de magazine și treaba a mers perfect. 3000 de oameni au devenit șomeri. RAFO, cea mai mare rafinărie din Europa a fost devalizată de grupări criminaliste și combinații dubioase. În orașul Onești toți oamenii trăiau de pe urma acestei platforme petrochimice. A dispărut și nimeni nu e vinovat. În 1989 eram pe locul 3 în lume cu pescadoarele și pe locul 9 cu vapoarele comerciale. Flota a dispărut ca în Triunghiul Bermudelor și Băsescu ne-a spus „Să trăim bine”. În final s-a decis că prejudiciul nu există. Asta-i culmea nesimțirii! Îți fură unul portofelul din buzunar și tu spui că nu ai niciun prejudiciu. Mâinile cu mănuși albe spală pe cele cu mănuși negre. Industria românească a pierdut aproape 2,1 milione de muncitori. În prezent asistăm la cea mai gravă criză postdecembristă a forței de muncă.
Am dat numai câteva exemple însă ele pot continua cu miile. Să venim mai aproape de… casă. Unde sunt fabricile de zahăr din Ialomița, Combinatul chimic, Filatura de bumbac, Fabricile de nutrețuri combinate, de amidon, drojdie de bere, glucoză, Combinatele pentru creșterea porcinelor cu milioane de capeteAbatorul, Ferite Urziceni, a doua din lume, Fabricile de tutun, cărămidă și altele? Am înțeles, le-am demolat, le-am vândut, i-am făcut oameni pe unii, erau comuniste, dar de ce nu ați pus nimic în loc și cumpărăm totul, absolut totul de afară, inclusiv scobitori și chibrite? Înainte de 1989, pe lângă fapul că se construia în toate județe, exitând un echilibru, România era prezentă și peste hotare. Specialiștii români au asigurat realizarea de rafinării în India după proiecte originale. Sunt renumite obiectivele de acest gen de la Barami Mihar sau Panhati. România a construit cu tehnologii proprii fabrici de ciment în Cuba, Vietnam, Australia. În Germania a construit la Marburg un turn de 91 de metri cu o tehnologie unică. Comuniștii din România construiau pentru capitaliștii occidentali, acum capitaliții români nu mai construiesc pentru România capitalistă, au plecat cu milioanele în Occident și construiesc acolo. Am fost unul din marii producători de ciment din lume, dar în prezent cimentul în România se produce masiv de Holcim-Elveția și Heidelberg –Germania. În anii 80, România extrăgea petrol din Marea Neagră. Gloria, prima platformă de foraj marin românească și-a început activitatea în septembrie 1976. Au urmat Atlas, Prometeu, Saturn, Orizont, Fortuna și „Jupiter”. Acum, ca să mulțumim toată lumea în acordul de concesiune pentru perimetrele din Marea Neagră, grupul austriac OMV deține 51 la sută din acțiuni, statul român 21 la sută și diverse persoane fizice și juridice 28 la sută. Adică, de ce austiecii și alte persoane trebuie să dețină mai mult din gazul nostru decât statul român? Din interes, nepuțință sau comandă specială?
Au trecut 36 de ani de la Marea Revoluție Capitalistă din Decembrie. Datoria externă totală a României a depășit 220 de miliarde de euro la sfârșitul lunii iulie 2025 iar datoria publică este de peste 49 la sută din PIB. Asta înseamnă că fiecare locuitor este dator 37.600 de lei. Majoritatea împrumuturilor au scadențe care ajung și la 30 de ani iar peste 9 la sută din datorie este pe termen și mai lung. Asta înseamnă că vor plăti datoria și nepoții sau copiii lor, că după cum se vede ne împrumutăm în continuare. Numai anul acesta, în octombrie statul român s-a împrumutat 4.014 miliarde de euro de la băncile externe. Ceaușescu a făcut și rele, am avut multe îngrădiri, dar mai puține furturi, mai puțină corupție, parcă nu erau droguri și atâtea crime între părinți și copii, frați și surori. Și rău s-a procedat după acel simulacru de proces din decembrie. Ceaușescu trebuia lăsat să trăiască împreună cu tovarășa într-o garsonieră din București, la etajul patru, ca să poată vedea și el care este diferența între înainte și după revoluție. Să simtă și el lipsa de apă caldă și căldură livrată de sistemul capitalist. Să i se acorde o pensie de 2000 de lei și să vadă că nu-și poate plăti gazul și curentul electric. Să i se acorde și un card de sănătate și când va primi o rețetă compensată să vadă că nu o poate achita la farmacie. În schimb, va vedea că după 1989 are voie să protesteze, să se exprime liber alături de sindicaliști în fața guvernului și la Palatul Cotroceni și că nimeni nu-i bagă pumnul în gură ca pe vremea lui. Va avea prilejul să constate că nimeni nu-l va băga în seamă. Dreptul la vot va fi liber, va putea să candideze la funcția de președinte al țării, că doar e democrație, și dacă se va constata că are mai multe voturi decât cel stabilit să iasă, să fie anulate alegerile. Că așa-i în capitalism, nu ca în socialismul lui care mergea spre comunism în zbor și era ales cu un procent de sută la sută. Am strigat în decembrie că vrem libertate, acum strigăm că nu avem bani de salarii și pensii. Ne împrumutăm și niciodată, dar niciodată, nu iese la tribună niciun prim-ministru și niciun președinte să spună poporului pe ce a cheltuit banii. Și dacă tot ne împrumutăm de ce o ducem și mai prost? S-au mărit taxele, TVA, prețurile au crescut, s-au pus birururi pe mame, veterani de război, persoane cu handicap, pensionari, salariați. Asta ca guvernul să adune bani să achităm împrumuturile. Știți cât a strâns domnul Bolojan în luna septembrie de la mamele aflate în concediu pentru îngrijirea copilului? 30 000 de euro prin impozitarea cu 10 la sută pentru CAS. Pe 1 decembrie vom merge să asistăm la parada militară, să-l vdem pe Nicușor cum depune coroane și cum îl imită pe Stan, colegul lui Bran, când garda îi prezintă onorul. Și iar o să se umple Tic-Tok-ul. Vom mai împlini un an de la revoluți lui, vom intra serios în iarnă, iar ai noștri aleși, așa cum au fost impuși, din fotoliile călduțe ne vor ura un nou an plin cu miere și austeritate ușoară.
Gheorghe Marinel