Expoziția retrospectivă a lui Dan Stănease ne prilejuiește o călătorie în istoria artei prin etapele proprii de creație ale pictorului, în care abordează teme și tehnici diferite de expresie artistică. Preferința pentru compozițiile cu personaje, în spiritul clasic al Renașterii, dar și inserarea unor arhitecturi greco- romane, denotă atracția față de subiectele mari ale artei, pe care le abordează atât ca studiu, cât și ca inspirație, uzând de funcția arhetipală a artei, de recreere prin sine.
O particularitate a personajelor lui Dan Stănease sunt chipurile fără fețe, anonimizate, în care structura este mai importantă decât detaliul, în ansamblul cadrului construit. Prin adăugarea unor elemente de arhitectură sau a unor simboluri referențiale, cum sunt păsările și formele geometrice, construiește o narațiune a imaginii în limbaj plastic și provoacă la o dublă lectură: a discursului vizual al artistului și a citirii proprii privitorului, într-un dublu dialog la distanță, de timp și spațiu.
Prin seria de „Precursori”, plasticianul Dan Stănease își exprimă recunoștința și respectul față de precursorii artei, pictorii și comanditarii frescelor bisericești, cei care au pus bazele culturii picturii când aceasta încă nu era considerată pe același nivel cu arhitectura și sculptura, în siajul muzicii, teatrului și literaturii.
Scena artelor spectacolelor inspiră și alimentează căutările și exprimările umanismului prin intermediul artelor vizuale, înfățișând o natură umană religioasă și laică, deopotrivă, în căutarea de sine, care se concretizează în pictura lui Dan Stănease în ciclul de clovni și arlechini, precum și în scenele cu răstigniri specifice proto-renașterii, dar în registre cu totul personale, a unei picturi filosofice, care abundă de păuni și bufnițe, simboluri ale înțelepciunii și nemuririi sufletului, în tandem cu elemente de măsurare a timpului, cum sunt clepsidra și ceasul, într-o relație de cauzalitate asemenea unor legături primordiale, cum sunt cele dintre pământ și corpurile cerești.
Peisajele și naturile statice sunt tematic secundare picturii lui Dan Stănease, ca un pasaj de trecere spre altă etapă de creație, tot cu personaje, dar într-un realism propriu, de atmosferă, în care imaginile pictate decupează un vizual cotidian, dar surprind și un strat sufletesc, emoțional, al protagoniștilor, într-o solitudine dominată de melancolia trecerii vieții. Muzicanți, actanți, spectatori, generații vechi și noi, toate chipurile portretizate poartă pecetea conștiinței de sine, a unui ireversibil pământesc în raport cu un univers absolut.
Clementina Tudor,
Manager Centrul Cultural Ionel Perlea Ialomița