* Vineri, 2 iunie, la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița a avut loc seminarul unui interesant schimb de experiență facilitat de Federația Internațională a Comunităților Educative (FICE) România FICE din Israel.
Detalii despre acest seminar și despre vizita experților israelieni în județul nostru aflăm dintr-un dialog cu Raluca Romaniuc, Sef Serviciu la DGASPC Ialomița.
– Delegația din Israel a fost în România din data de 28 mai până pe 4 iunie. Au fost în județul Constanța la Cumpăna, apoi în județul Argeș, unde au vizitat diverse servicii și au organizat un seminar, iar din data de 1 iunie au venit la noi la Slobozia. În prima zi au vizitat Centrul de reabilitare pentru persoane adulte cu dizabilități cu căsuțele Kalina, Maria și Vlăduț din cartierul Bora. În aceeași zi, au vizitat casa de tip familian Marian din Slobozia, unde au avut câteva activități cu copii. A fost ceva spontan, au cântat, au dansat împreună. Seara, la Hotel Select a fost organizată o seară tradițională românească. Copiii din centrele și căsuțele noastre le-au oferit un admirabil spectacol cu cântece și dansuri tradiționale. Ei pun un mare accent pe activitățile acestea nonformale și în consecință, fiind vorba de copii cu dizabilități, au fost imporesionați de ce-au văzut. La un moment dat, nici nu se mai observa diferența dintre copiii fără probleme și cei cu diazabilități. Este meritul personalului din centre, care lucrează tot timpul cu ei. A doua zi, vineri, a avut loc un seminar pe tema “Instituții pentru pentru protecția și incluziunea educațională a tinerilor vulnerabili, metode sociale și formative în România și Istrael”. Domnul director Paul Marcu a prezentat un scurt istoric al instituției noastre și serviciile acesteia, după care au fost adresate întrebări legate de aceste servicii.
Au avut și ei două intervenții, prezentând la rândul lor serciciile pe care le au pentru tineri. Ei au un fel de campusuri pentru tineri, unde sunt cazați, au școala acolo, dar fac și tot felul de activități, în agricultură, meșteșuguri, călărit…
– Asta poate însemna o regândire a sistemului nostru în această direcție?
– La noi, tinerii care nu au probleme, care nu au dizabilități nu prea își doresc să rămână în sistem. Pentru că statul le oferă alternative: ori rămân în centrele noastre până la 26 de ani cu condiția să urmeze o formă de învățământ. Stau încă doi ani dacă nu există posibilitatea de integrare în familie, pentru a evita riscul excluziunii sociale și a face pregătirea inegrării lor în societate. În această situație, statul a venit cu o variantă pe partea de beneficii. Dacă un tânăr împlinește 18 ani și dorește să iasă din sistem primește o sumă de bani, un fel de alocație, care ajunge cam la salariul minim pe economie, plus că în momentul în care pleacă i se da o indemnizație echivalentul a trei salarii minime, cu conduția să continue școala sau să fie angajat undeva. Și banii aceștia li se dau până la 26 de ani. Este o idee bună, pentru că în felul acesta tânărul are cu ce să trăiască efectiv, să se desprindă de sistem.Și, să știți, majoritatea celor care nu au dizabilități nu mai optează pentru a rămâne în centru, vor să fie pe picioarele lor, își caută un loc de muncă, stau cu chirie, cu salariul și indemnizația lunară pot să se întrețină. Sarcina noastră este să-i pregătim înainte de a ieși din sistem, să știe să-și gestioneze niște bani, să-și formeze deprinderile acestea de viață independentă. Oricum, chiar ieșiți din sistem ei au posibilitatea să ne sune, să ne ceară un sfat…
– Și au venit?
– Da, o fac toți, pentru că aici, în centrele noastre, am fost părinții lor.
– O concluzie de final?
– Până la urmă, fiecare societate e în felul ei. Noi putem lua și de la ei ceva, pe partea de responsabilizare mai mare a tinerilor și de implicare a lor în activiățile acestea practice, de formare a deprinderilor de viață independentă, pentru că ei lucrează foarte mult pe partea aceasta. Tot la fel, ei lucrează mult pe partea de comunicare cu tinerii, mai ales cu cei care au tulburări de comportament, mai mulți dependenți de droguri și alte tentații specifice vârstei. Ei au fost împrăștiați în toată lumea și acum vor să-și aducă tinerii acasă. Pentru aceasta au aceste servicii de suport, asigurarea unei case, unor locuri de muncă și alte facilități la stabilirea în Israel. Eu cred că din orice poți să înveți ceva. Greșit este să iei total ceva care apariține unei alte societăți și să-l înrădăcinezi cu orice preț la tine. Probabil de aceasta se întâmplă uneori lucruri care nu merg la noi, pentru că încercăm să luăm ceva dintr-o țară și să-l impelemtăm la noi, dar fiecare țară are specificul ei. Putem lua elemente, dar trebuie să ne adaptăm la specificul țării noastre. Da, a fost o întâlnire interesantă, ne-am fi dorit să dureze mai mult.
Nicolae TACHE