Cu vrerea tatălui, cu lucrarea fiului și săvârșirea sfântului duh s-au înălțat la Poiana de Jos această sfântă biserică cu hramul „Sfîntul Nicolae” la anul 1737. Ctitor boier Răducan Târcă cu familia. Din purtarea de grijă a ipodiaconului Răzvan Ciuca la 1979 a fost mutată la Poiana de Sus iar în 2000 a fost adusă la Slobozia. Strămutarea a fost făcută cu binecuvântarea și sprijinul P.S. Dr. Damaschin Coravu Episcopul Sloboziei și Călărașilor și prin osteneala celor de la Muzeul Agriculturii din România, Director Răzvan Ciuca și a Consiliului Județean Ialomița – președinte Gheorghe Savu. Bolta a fost pictată de maestrul Ion Nicodim. Slujba de târnosire s-a săvârșit la 17 decembrie 2000 biserica primind și hramul „Buna vestire”.
Am reprodus integral Pisania cioplită în lemn de artistul Gabriel Manole, pisanie aflată la intrarea Bisericii Sf. Nicolae din Slobozia, cunoscută de slobozeni și sub denumirea Biserica de Lemn de la Poiana. Au fost voci (și mai sunt încă) care au contestat strămutarea bisericii la Slobozia, dar cu siguranță în condițiile date la acea vreme a fost o decizie corectă, altfel acest monument istoric putând avea soarta altor obiective de acest gen de pe teritoriul Ialomiței. Nu trebuie uitat că după ce a fost scoasă din cult (în jurul anului 1900) biserica nu a mai beneficiat de reparații curente, iar după inundațiile din anii ‘50 a fost definitiv abandonată. Strămutată la Slobozia și trecută în patrimoniul Consiliului Județean Ialomița, a avut parte de o soarta mai bună. Bolta bisericii a fost refăcută şi pictată în 2001 de artistul Ion Nicodim, iar în perioada 2003-2004 icoanele din registrele superioare ale actualei catapetesme, uşile diaconeşti şi prăznicarele au fost realizate de artistul plastic Ion Grigorescu. Mai mult, în luna aprilie a anului trecut Agenţia pentru Dezvoltarea Regională Sud Muntenia şi Consiliul Judeţean Ialomiţa au semnat un contract de finanțare pentru conservarea şi protejarea patrimoniului cultural. Proiectul, aflat în derulare, vizează efectuarea de lucrări privind restaurarea și conservarea bisericii, amenajarea peisagistică şi realizarea unui iluminat arhitectural în zona respectivă. A fost o altă șansă pentru acest lăcaș de cult, pe care puține alte monumente istorice din județ le au, dintr-un motiv foarte simplu: se află, din 2020, în proprietatea Consiliului Județean, care conform criteriilor de selecție poate accesa fonduri europene pentru astfel de obiective, șansă pe care nu o au și administrațiile locale.
Nicolae TACHE