Dan Elias
Olek Danilov, persoană importantă din structurile de securitate ale Ucrainei, declara de curând că știrile despre iminența unei atac al Rusiei vin exclusiv din Statele Unite și din Occidentul european. Atât el cât și președintele Ucrainei vorbesc despre o exacerbare a informațiilor cu privire la pericolul rusesc de la graniță, în condițiile în care el, pericolul, a fost mereu același. Această știre provine pe filiera presei germane, căci a noastră, ceea ce numim noi cu larghețe presă, vorbește doar de război.
Am început cu aceste rânduri pentru a vă reaminti că adevărul este dependent de limbaj și de mintea celor care îl folosesc, nu de realitate. Demonstrația a făcut-o de mult William Faulkner, prozatorul de geniu al Americii, cel care își pune personajele să trăiască realitatea în paralel, după modul în care o cunosc și o înțeleg. El însuși vorbește despre impactul pe care l-a avut o veche povestire japoneză asupra scrisului său. Am citit-o și eu în urmă cu mai bine de patruzeci de ani și pot spune că mi-a marcat, nu scrisul, ci viața. În câteva pagini, trei personaje povestesc, fiecare din perspectivă proprie, aceeași întâmplare. Efectul asupra cititorului este devastator. Realizezi că simpla cunoaștere a întâmplărilor din realitatea imediată nu te ajută la aflarea adevărului. Tot timpul îți mai trebuie ceva, iar acel ceva este și el omenesc, adică nefolositor.
Nu cred că mai trebuie să vă explic de ce am făcut această paranteză. Problema ucrainiană nu este problema noastră. Așa cum nici problema sârbă nu a fost, la vremea respectivă, problema noastră. Atunci ne-am trădat prietenii, acum ne dăm de ceasul morții să apărăm un stat care s-a poziționat mereu doar cu .. curul la noi. E rușinos că noi nu facem nimic pentru românii din Bucovina de nord și nici pentru cei din Bugeac. Nimic! Pot înțelege că Ucraina a pupat geografia lui Molotov și a băgat-o la traistă, dar să nu-i lași pe frații noștri să-și educe copiii în limba bunicilor e jegos și medieval! Chiar mă mir că nu trimitem și noi arme și trupe să apere democrația ucrainiană. Mă gândesc la arcuri cu săgeți și trupe de păsărici! La ce altceva!?
Doar gura e de noi! Și gura a bătut întodeauna fundul! Avem o politică externă de milogi. Mi se face rușine doar când mă gândesc! Sărmanul aurescu și gașca lui de yesmeni ar trebui să propună guvernului schimbarea titulaturii în ministerul rușinii. Vi-l aduceți aminte când bea „visiki” și fuma trabuc cu orban! Ați văzut cât de tare îi durea pe ei de românii de peste graniță și de români în general!
Trăim o epocă sinistră. Nu mai avem nimic al nostru. Bietul cîțu încearcă să ne spună că până și sufletul are valoare de piață. La mintea lui .. În istoria noastră, dacă vom mai avea istorie și nu o concesionăm și pe asta, aceste timpuri nu pot să poarte decât un singur nume; epoca papagalilor!
Ucraina este o problemă a rușilor și a americanilor. Nici Macron, nici Boris, nici profesorașul nostru nu fac altceva decât exerciții de dicție. Popoarele nu se împart în bune și rele. Doar conducătorii lor pot fi democrați, dictatori, papagali sau nemernici. Așa a fost trecutul, așa este prezentul și nu am de ce să mă îndoiesc de viitor.