Dan Elias
În primul rând despre românii intrați în țară de sărbători. Afluxul la granițele vestice a fost covârșitor și chiar dacă poate că era loc de mici ajustări administrative pentru scurtarea timpilor de așteptare, lucrurile au decurs coerent. A fost aglomerație, dar asta nu este vina .. țării. Nu țara a chemat două milioane de români să treacă granița într-o săptămână! De ani de zile evit să fac vreun comentariu pe tema felului în care se comportă românii la intrarea în țară, de rușine. Da, de rușine! Acum o fac pentru că rușinea mea s-a transformat în exasperare. Felul în care văd ei relația cu țara este jenant. „Eu vin din elveția cu copilul!” „Trăiesc de 20 de ani în germania, dar la voi e groaznic!” „Ce mă interesează pe mine carantina voastră!” „Asta-i România!” „Doar în România se poate întâmpla așa ceva!” „Nu recunosc restricțiile voastre!”
Scenele sunt similare cu cele de pe drumul spre Predeal. Și aici românii ar vrea ca țara să se oprească de vineri până luni și noi toți să-i ducem în brațe la schi în Poiană.
Sigur că avem libertatea să mergem unde vrem, să ne întoarcem în țară „când vrea mușchii noștri”, dar asta înseamnă să ne asumăm deciziile, că analizăm contextul și înțelegem eforturile celorlalți, atunci când ele există.
Am idilizat relația noastră cu cei care pleacă la muncă peste hotare și acest lucru le face rău lor. Spun „cu cei care pleacă la muncă” și nu cu „diaspora” pentru că nu sunt o diasporă. Termenul folosit de politicieni și de presă are valențe de mângâiere pe creștet. Diaspora este altceva.
Când spun că le face rău mă refer la creșterea năsucului. Sau ați uitat că au venit ei să facă ordine în țară!? Sau ați uitat câte zeci de mii de copii sunt lăsați singuri sau cu bunicii în țară!? La fel s-au petrecut lucrurile cu doctorii, cu profesorii, cu IT-știi, cu procurorii. Sau ați uitat și episodul cu luftiera incriminată că era .. liftieră?
Atâta vreme cât unii ne credem români de primă mână, sau lăsăm statul să ne definească astfel, nu vom fi un popor, ci doar o adunătură de vorbitori, din ce în ce mai prost, ai Limbii Române.
Așa că, măriți salariile profesorilor și pe ale medicilor dar obligații să crescă nivelul de implicare în ceea ce fac. Calitatea educație este direct proporțională cu calitatea profesorilor. Iar comportamentul nostru față de ceilalți și față de țară este sută la sută educație.