Dan Elias
Am scris două pagini despre gluma sinistră a papagalilor români din parlamentul uie care a avut ca subiect „tezaurul furat de ruși” și am renunțat. Ei nu au citit un rând serios despre tezaur. Tot ce au în cap se reduce la o șuetă pe marginea șanțului istoriei. Am renunțat, pentru că este inutil să încerci obiectivizarea unei probleme care a devenit deja mitologie în toate bodegile din mahala. Spun doar atât: abia aștept să solicităm Italiei retrocedarea tezaurului dacic? Aaa!! Ne-am gândit noi că fiind vorba de ruși dă bine la imagine!? Sau poate am sperat să ne mai rezolve străinii încă o problemă. Să nu-mi spuneți că 1857, 1877 și 1918 sunt borne de trezire națională că deveniți haioși.
Până și pe sit-ul bnr scrie negru pe alb că este vorba de tezaurul României. Ei, bine, mă risc și vă spun că 91 de tone de aur era integral în monede de aur, istorice sau în circulație ce aparțineau băncilor particulare, societăților comerciale și persoanelor fizice și numai 2,3 tone erau în lingouri ce aparțineai băncii naționale. Dar, surpriză! Banca națională era și ea privată în totalitate. Statul român nu mai avea nici o participație din 1901! Atunci, cum era tezaurul României?
Nu cred în istorie ca alibi pentru toate prostiile pe care le facem singuri. În rusia era revoluție și noi le-am trimis valori de patrimoniu spre păstrare. Cine a insistat? Nicolae Titulescu și casa regală. Mă opresc aici. Căutați singuri sau rămâneți la mitologie în fața unui șpriț rece.
Ați uitat cine a oprit mineritul aurului în Apuseni? În vara anului 2006, la câteva luni după ce canadienii lui Gabriel, român din Timișoara, au depus cererea de mediu, isărescu anunță că bnr nu mai achiziționează aur, pentru că „așa vrea mușchii lui”. Ori, societățile românești de extracție aveau abligația de a vinde aurul numai și numai băncii naționale. Ce coincidență formidabilă, aproape paranormală! Decizia lui isărescu nu numai că a „furat” României un potential tezaur material, dar a și distrus vieți și comunități întregi. P-ăsta nu-l mai cerem înapoi? Și de la cine?
Când oare ne vom trezi și nu vom mai pune botul la toate minciunilor unei clase politice care a distrus România?
Rezoluția uie cu privire la „retrocedarea tezaurului” este o bășcălie. Ea ne face rău, nu bine. Toți cei care au votat au fost înștiințați în prealabil că o astfel de decizie nu produce efecte juridice. Este doar așa, de amorul artei! Și atunci?
Așa se va întâmpla și de acum înainte, atâta vreme cât vom trimite în parlamentul european numai alde rareși și tudoși, pe mâna unor partide pe care le interesează din ce în ce mai puțin România.