Dan Elias
De la grijă la grijanie!
A mers ciolacu la pesedeii din Covasna și le-a spus cu părere de rău: „Cum dracul nu mi-a trecut prin cap să comasez și Dragobetele cu Sfântul Valentin! Că doar mă știți că sunt inventiv. Sunam la Papa de la Roma și la Muntele Athos și era ca și făcut.” Îi și văd pe participanții la „plenară” scandând în picioare: „Co-ma-săm! Co-ma-săm! Co-ma-săm și ne-o luăm! Co-ma-săm!”
Exact ca în bancul cu participantul comunist de la congresul XIV, ajuns acasă, obosit mort. Soția îi pune masa și el moțăie pe scaun. La un moment dat îl întreabă: „Cocoșelul meu, vrei friptura cu muștar?” Și pentru că el nu răspunde, îl întreabă din nou, de data asta mai tare: „Cu muștar?” Sărmanul om a sărit în picioare, bătând din palme și strigând: „Cu muș-tar! Cu muș-tar! Cu muș-tar!”
Eu am tot spus că bășcălia va salva România și nu m-ați crezut. Iată că acum, primii oameni în stat au instituționalizat bășcălia și noi îi privim și îi ascultăm și nu ne vine să credem. Tudose șmecherosul și rareș baftaliosul ne spuneau cum au așteptat ei cu sufletul la gură sondajul de opinie până la doisprezece noaptea! Și noi râdeam în hohote, știind că cel care s-a ocupat de asta a fost … pieleanu. Rezultatul a venit taman cum a fost plătit, nici prea-prea, nici foarte-foarte, adică 53 la sută dintre noi, cetățenii, am vrut comasarea. Pă bune, mă!?
Măi, copii, obrăznicături și alți golani! Voi chiar credeți că noi punem botul la toate minciunile voastre!? Drumul european; stabilitatea; ce vor românii; adică gargarisme. Teatru de mahala. Cum negociați voi în draci pentru binele nostru! Cum mai plângeați unul pe umărul celuilalt de grija cetățeanului, să facă mai puține drumuri la cabina de vot! Mergeți un pic printre oameni, nu-l puneți pe sărmanul pieleanu (cât să mintă și el), și auziți cu propriile urechi cum „grija” voastră se transformă în „grijania” noastră!
Adevărul se vede din avion. Totul a fost negociat de la început. „Împăratul”, am înțeles că așa i se spune acum, încă de la formarea acestei coaliții i-a călcat pe cap pe pesedei: „Vă las la bani și la butoane, juma-juma cu peneleii. Vă aranjați frații, amantele, prietenii, treaba voastră. Eu nu vă mai înjur și rareș nu vă mai scuipă. Promiteți orice și împrumutați-vă bani peste tot. Nu plătim noi, plătesc proștii. Pe ei nu-i luăm cu noi în alianță, că ne strică fasonul. Dar… când vreau eu ceva săriți ca arșii! Cu nevasta-n Amazon, îmi dați buget și avion, îmi renovați o casă mare când sunt aproape de plecare și apropo, mai e ceva: un post călduț pe undeva. Era să uit! E un nimic: pupați-mă și voi un pic! Măcar așa, pentru spectacol.”
Această mutare politică este pentru social democrați începutul sfârșitului. Cred că o să mă distrez teribil când pieleanu va anunța cum s-a votat lista comună, oricare ar fi ea. Pe ei îi unește cașcavalul, sticlele de vin de 1500 de euroi și vaca japoneză, ceea ce votanții nu au văzut decât în filme.
E bine? E bine dacă ne gândim că după atâția amar de ani, cetățenii vor înțelege în sfârșit că partidele politice nu sunt altceva decât niște echipe de muls vaca. O vacă deja amanetată, slăbită și înfometată, gata să-ți ia lumea în cap.