Dan Elias
„Facem politică pentru că ne-a ales Dumnezeu!”
Așa-zisa „șefă a diplomației” românești, căreia nu-i rețin numele și nici nu mă chinuiesc în acest sens, a făcut din nou niște declarații haioase tocmai bune ca să ne ridice moralul. A spus că România intenționează să preia și să trateze în sistemul de sănătate publică copii palestinieni afectați de război. Nu a ratat ocazia de a mai pupa încă o dată papucul „licuriciului”, activitate obligatorie, trecută în fișa postului, reiterând „profundul angajament al americanilor și al aliaților pentru pace în zonă”.
Nu am putut să nu îi fac pe plac „șefuței” și am râs în hohote. Bancul porcos cu „aliații care dăi și luptă pentru pace” a fost teribil! Și gluma ce îi privește pe copiii, victime ale răboiului (pe care aliații îl înfierează în fiecare zi!), m-a distrat. Rămâne o întrebare de câpătâi: de unde găsește bietul marcel boloș, ca ministru de finanțe, banii necesari pentru plata ciubucului asistentelor, infirmierelor și medicilor care se vor ocupa de copii. Căci, vorba aia, sistemul nostru de sănătate nu funcționează „ca uns”, ci „doar uns”.
Dacă îi sare cuiva muștarul, cum s-a mai întâmplat, sau dacă pur și simplu vor să se informeze cu privire la .. mercurialul din domeniul oncologic, îi invit să sune la spitalul municipal din Timișoara, unde un întreg batalion de „eroi în halate albe” au făcut și fac istorie.
Sigur că noi nu știm nimic. Suntem „analfabeți de c…t”, constatare făcută cu .. gura lui de un medic „pantelimonean”. Și până la urmă, opriți-ne, mă, nouă din pensie, că la banii noștri… nici nu mai contează!
Am spus „pensie”? Poate „penisie”, căci e mai aproape de reprezentarea realității desemnate de substantiv.
Nu ar trebui să ne plângem pentru că avem ce am semănat. Îmi aduc aminte ce le spuneam elevilor de liceu cănd le predam contabilitatea și numai doi-trei dintr-o clasă știau adunarea numerelor unele sub altele, că de înmulțire nici nu putea fi vorba: „Măi, copii! Să dea Dumnezeu să nu vă întâlnesc peste zece ani la vreo casierie, pe undeva!” Ei, na! Acum sunt pline ministerele de ei și fac legi, conduc țara!
Șeful ăstora care fac legi cu abac-ul a fost la meci. Nici la bască nu îl doare pe marcelino! După mine, el ar fi trebuit să fie acum cu creionul în mână, printre cei care încearcă să mai scoată ceva din râsul ăsta de lege a pensiilor. Purtătorul de cuvânt al ministrei polițiste de la „muncă”, că asta este meseria ei, spunea că „4,4 la sută fac gălăgie!” Măi, nemernicule, acei oameni au muncit pe brânci, nu au frecat menta pe lângă șefuța ta!
Poftim!? Ce spuneți? … Aveți dreptate. Am uitat și eu. Ce vreți, vârsta!
Vă rog să mă scuzați pentru cuvântul „creion”!
PS. Cum să donați voi, niște neica nimeni, un bun cumpărat din banii mei! Nu vă ajunge cât și câte ați donat pe ascuns unui stat care nu ne-a respectat niciodată!! Înțeleg orice. Înțeleg nevoia lor de arme, arme, arme!! Înțeleg, deși mi-e rușine și scârbă, și slugărnicia voastră doar pentru a rămâne la putere, dar există o limită!! Banii cu care ați plătit acest armament au venit de la mă-ta!? Nu! Sunt din banii mei și ai tăi și al lor. Nu al vostru! Ca să vă vadă străinii „bine” pe voi, ne călcați pe noi în picioare? Dați bani de la amantele lui .., sau de la frații lui…, sau de la fiul lui…. Știți voi cine sunt!
Doamne! Cum ai lăsat tu să ne conducă viața niște lichele și niște slugi!!