Dan ELIAS
Aur, tinichele și țărani
„Plecați dracu’ acasă! Plecați acasă cu șmecheriile voastre, v-ați obișnuit, aici e Barcelona. Zici că e Barcelona aici, aduceți bani! Aduceți bani! Ce mă? Taci și tu din gură! Să aducă bani. Să aducă bani!”
Acestea sunt cuvintele „regale” ale celui care a bătut bășica pe bani frumoși și noi l-am uns „rege” cu ce-am avut la îndemână, adică cu .. margarină. Acum „regele” își cere peșcheșul: „Bani, mă! Bani, cât mai mulți bani!” Norocul nostru este acela că în goana lui după euroi, nu mai are timp să ne facă morală cu sportul, cu fotbalul, cu multinaționalele, cu „prințișorul„ … „Generația de aur”, a ajuns cu nervii la pământ.
Dan Petrescu îl aleargă pe arbitru ca un golan, iar Dorinel Munteanu și „regele” își înjură spectatorii de mama focului. Îmi aduc aminte de un meci de tenis pe fosta arena Progresul. Juca Năstase cu un italian. Lângă mine în tribune, două doamne în vârstă schimbă câteva vorbe în timpul unui punct. Năstase se oprește, privește spre noi și spune solemn și apăsat, ca un rege ce era; „Du-te, fă, în… mea!” S-a făcut o liniște desăvârșită. Câteva mii de spectatori realizând, cu părere de rău, câtă tinichea ruginește sub pojghița de aur.
A fost nevoie ca Parisul să fie gazda Olimpiadei ca să ne descoperim viitorul. Dacă nu mă credeți, căutați pe net coperta ultimului număr al revistei charlie hebdo. Vă promit că veți avea o revelație! Eu nu pot să descriu așa-zisa caricatură, oricât aș încerca. Aș vrea să o fac, dar nu găsesc cuvintele potrivite, vorba lui Arghezi. Vă supun atenție următoarea constatare. Ăia au desenat, publicul poate să cumpere fără restricții „revista” sau să o acceseze pe net, dar noi nu putem să o descriem în cuvinte!! Aici am ajuns! O să-mi spuneți că charlie hebdo nu este de citit sau de privit, fiind o marcă de hârtie igienică pentru limba lui Voltaire. Așa o fi, că prea ziceți cu foc, dar ea ne desenează viitorul.
În comparație cu imaginea despre care v-am vorbit mai sus, parodierea „Cinei cea de taină” a lui Leonardo este parfum! Și până la urmă, cine v-a pus să dați francezilor organizarea Olimpiadei!? Ipocrizie și libertinism: asta ați vrut, asta aveți! La noi libidinoșii sunt profesori universitari și vedete tv, pe când la ei sunt deja „artiști”.
Și iar îmi aduc aminte de o întâmplare din anii ‘70, când, în casa unui prieten bucureștean plin de ifose cosmopolite, deschid să citesc un „Paris Match” și mă izbește în moalele capului „arta modernă”. Pe câteva pagini erau reproduse tablourile unui pictor francez la mare căutare în acei ani. Subiectul era unul singur, Iisus Christos pe cruce. Numai că Iisus era pe cruce în puța goală! Și nu una de .. mântuială, ci adevărată și sănătoasă! Efectul era .. tulburător. Pur și simplu nu-ți mai puteai lua ochii de la ea! Mare „artist” franțuzul ăsta! Eu nu am râs nici o clipă, doar am bolborosit ceva dulce și tineresc, dar prietenul meu m-a etichetat imediat și a făcut un gest de lehamite; „Nu înțelegi nimic din artă, țărane!”
Și așa am rămas.