„Viaţa e o câmpie fără margini; pe orizontala ei, o verticală
cât de mică poate însemna oricând ceva.” („Iarna bărbaţilor – Satul de lut”).
Nuvelist, romancier, eseist, poet, memorialist, Stefan Bănulescu s-a născut pe 8 septembrie 1926, în comuna Făcăeni, județul Ialomița, fiind al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion şi Elena Bănulescu.
În 1945 absolvă Liceul teoretic Știrbey-Vodă din Călărași, secția filologică română-latină.
În perioada 1948 – 1952 urmează cursurile Facultății de Filologie din București, unde i-a avut ca profesori pe George Călinescu, Tudor Vianu și Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur.
Debutează în 1949, cu un eseu despre nuvelistica lui Gogol, în paginile revistei Viața românească.
Urmează o perioadă în care a desfășurat o intensă activitate publicistică, colaborând la revistele Contemporanul, Gazeta literară, Tribuna, Steaua.
Publică o serie de eseuri despre locurile de origine ale scriitorilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creanga, Liviu Rebreanu, unele dintre acestea fiind ulterior incluse în volumul Scrisori din Provincia de Sud-Est (1976): Realitatea în căutarea ficțiunii (Rebreanu) și Haimanalele – Ploiesti-Mizil-Bucuresti (Caragiale).
În perioada 1954 – 1959 este redactor la revista Gazeta literară, sub conducerea prozatorului Zaharia Stancu.
În Gazeta literara îi apare mai târziu o serie de nuvele, printre care și Mistretii erau blânzi, Dropia, Gaudeamus, Masa cu oglinzi, Satul de lut, Vara și viscol, scrieri pe care Ștefan Bănulescu le publică și în revista Luceafărul.
În 1965 îi apare volumul de nuvele Iarna Bărbaților, pentru care Ștefan Bănulescu a fost distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor. Volumul a apărut integral (sau parțial în antologii) în limbile germană, franceză, engleză, spaniolă, rusă, sârbă, polonă, cehă, maghiară.
In 1968 îi apare cel de-al doilea volum, de data aceasta de poeme, intitulat Cântece de câmpie, urmat de volumul de eseuri Scrisori provinciale (1976), titlul volumului fiind cenzurat în Scrisori din Provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri. Pentru această lucrare Ștefan Bănulescu a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.
O a treia distincție, tot din partea Uniunii Scriitorilor, o primește pentru romanul Cartea de la Metopolis (1977), întâiul volum din ciclul Cartea Milionarului.
Pentru întreaga sa activitate literară, autorului i se decernează în 1997. Premiul național pentru literatură.
Ștefan Bănulescu moare la 25 mai 1998 la București.
Sub semnătura lui Ștefan Bănulescu au mai apărut: Drum în câmpie, 1960, reportaje; Un regat imaginar, București, 1997; Elegii la sfârșit de secol, București, 1998.
Numele lui îl poartă două instituţii publice de cultură și învăţământ (Biblioteca Judeţeană Ialomiţa „Ştefan Bănulescu” şi Colegiul Călăraşi „Ştefan Bănulescu”).
Elena Balog,
Manager Biblioteca Județeană ”Ștefan Bănulescu” Ialomița