L-am cunoscut pe renumitul savant Ștefan Ionescu-Călinești spre finalul verii anului 2004. Eram nerăbdătoare și recunoscătoare familiei Oscar și Hermina Flondor pentru posibilitatea acestei întâlniri. Poate prea entuziasmată să stau de vorbă cu omul care își înmormântase de puțin timp fiul cel mic și se întorsese puțin ,,acasă!”, discret și tăcut să retrăiască zile, momente, amintiri, fericiri scump plătite.
Arestat și eliberat de douăzeci și patru de ori
Doctorul Ștefan Ionescu-Călinești s-a născut la 24 septembrie 1922 în localitatea Drăgănești-Vlașca, județul Teleorman. Copilăria i-a fost tristă și grea. A cunoscut experiența a mutărilor dintr-un loc în altul și al despărțirii părinților, a bombardamentelor, a cutremurului din 1940. Pe data de 8 noiembrie 1945 a participat în Piața Palatului la o manifestație de ziua Regelui Mihai. S-a așezat în prima linie, chiar linia în care s-a tras și a văzut cum oamenii cădeau unul după altul răpuși de gloanțe. A fost arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare. A fost prima condamnare dintr-un șir lung: în perioada 1948-1954 a fost arestat și eliberat de 24 de ori. A cunoscut regimul închisorilor din Văcărești, Brașov, Jilava, Poarta Albă, iar într-un interviu apărut în Jurnalul Național (2005 – „Omul din spatele unui miracol”, autor Carmen Preotesoiu) acesta preciza: „Cel mai greu mi-a fost la Gura Ocniței. Am fost sechestrat într-un beci cu apa de 20 cm”. În 1948 a fost din nou urcat în mașina Securității sub pretextul că-l duc să viziteze o persoană bolnavă, iar după două luni, slăbit, nemâncat, fără unghii la mâni sau la picioare, era asemenea unei umbre. La Văcărești a fost pus șeful bucătăriei de directorul închisorii și a acceptat, pentru mai binele deținuților. După Văcărești a fost transferat la Poarta Albă. Motivul arestării a fost deținere ilegală de armament și pentru că luase contra cost streptomicină pentru tata bolnav de tuberculoză pe rețete cu antetul Clubului Dinamo. A muncit pentru a se întreține și a dat examen la Facultatea de Medicină fără să spună nimănui. Umbla din casă în casă cu trusa de injecții pentru a-și asigura mâncarea sau pentru a-și cumpăra o carte de care avea nevoie. În timpul unei partide de vânătoare (care a fost una din marile sale pasiuni!) a întâlnit un coleg de facultate mai mic decât el cu care s-a împrietenit și în casa căruia a ajuns să locuiască. Tatăl prietenului său, medic de profesie, a fost cel care l-a convins să meargă mai târziu ca voluntar în Campania antiexantematică din Moldova.
Facultatea de Medicină din București a absolvit-o în 1947, dar nu s-a oprit aici: a continuat studiile cu un doctorat în medicină și chirurgie, finalizat cu titlul Magna cum laude. În perioada de pregătire a tezei, după rezidențiatul din spitalele Colțea, Panduri, Brâncovenesc, Grivița și fostul Spital de Urgență este numit medic Șef de laborator pe trenul sanitar antiepidemic nr. 2 în campania sus-amintită. La întoarcere își găsește ocupat postul pe care funcționa la Spitalul Colțea, iar acest lucru îl determină să ceară plecarea la țară. În 1949 ajunge la Mălăiești, Prahova într-un dispensar distrus unde introduce pentru prima oară în România tratamentul cu extract de placentă. Tot la Mălăiești se căsătorește civil cu Mihaela Teodosiu, fiica arhitectului și compozitorului Lucian Teodosiu.
În 1953, de la Gara Slobozia la Amara… mai cu căruța, mai pe jos!
La Amara se stabilește în 1953 și rămâne până în 1970. Într-un interviu din anul 2004, doctorul Ștefan Ionescu Călinești își amintește că a coborât din tren în gara Slobozia împreună cu soția, plin de speranță. Ploua câinește în acea zi de 19 septembrie, iar drumul de șapte kilometri îl face „mai cu căruța, mai pe jos”. La capătul celor șapte kilometri descoperă o comună cu oameni chinuiți și drumuri pline de noroi. Înaintea domniei sale fusese medicul Luțu Anastasiu, medic de circumscripție, care după doi ani nu a ratat prilejul de a pleca. Prima locuință în care au stat era casa bătrânească a lui Nicolae Măiță, cu pământ pe jos, sobă oarbă și pat de scânduri cu saltea de paie. Era greu să înoți prin noroaie, să aprinzi seara lampa cu gaz și să cari apă de la cine știe ce fântână cu găleata. Au urmat ani de muncă și prezență în casele oamenilor la orice oră din zi sau din noapte.
Nu au fost singurele probleme din familia doctorului Călinești. Soția pierduse foarte multe sarcini și fusese nevoită să stea nemișcată cu lunile pentru a-l naște pe primul dintre cei doi fii. În 1954, doamna Mihaela Ionescu Călinești suferă de o boală pe care doctorul Călinești nu a diagnosticat-o imediat. Consulta zeci de mii de bolnavi care veneau în stațiune la tratament și cunoștea foarte bine efectele tratamentului cu nămol (motiv pentru care a făcut și o a doua specializare, devenind medic balneolog), dar la problema de sănătate a soției nu găsea un raspuns.
La Institutul de dermatologie din București, în urma investigațiilor făcute s-a descoperit că aceasta suferea de sclerodermie, iar evoluția acestei boli putea fi fatală. Tratamentele pentru acest diagnostic erau aproape inexistente la momentul respectiv și nu se putea vorbi despre rezultate concrete. A fost un moment de cumpănă când a început să caute și altfel de informații în cărțile de specialitate pentru a o putea ajuta.
De la „nămolul-aur negru” la pulberea „aurul alb”
Despre Amara, doctorul Călinești afirma: „Aici mi-am trăit 20 de ani de viață. Și nu orice ani. Anii tinereții. Soția a renunțat la serviciu și m-a urmat… aici s-au născut și copiii”. Și tot aici s-a născut și Pell-Amarul care încă nu își primise numele, dar primul pacient a fost chiar soția.
Momentul revelației pentru vindecarea soției a fost întâlnirea cu un bolnav de sclerodermie care făcea tratament la Amara pentru o rană urâtă la un picior, o plagă care refuza să se vindece. Omul îl vizita zilnic în cabinetul din stațiune pentru schimbarea pansamentului, iar medicul l-a sfătuit să încerce tratamentul cu nămol, rezultatele fiind neașteptat de bune. În momentul acela și-a dat seama că nămolul din lac conține „ceva” și și-a propus să pună la punct o metodă de extragere a substanței care ajuta la vindecare. A reușit să obțină un extract din care a realizat după aceea o vaselină. Descoperise practic componenta nămolului care putea stopa boala și a putut realiza într-un mod oarecum artizanal primul extract de nămol. Tratamentul aplicat soției a avut ca rezultat dispariția completă a simptomelor bolii. Printr-o metodă originală care a fost brevetată, a reușit să pună în valoare principiile active ale nămolului sapropelic și procesul de extracție fără a altera echilibrul ionic existent în masa de nămol.
Despre Pell Amar doctorul Călinești avea să completeze: „Acest extract de nămol este primul produs de acest gen descoperit în lume, prima formă omologată, injectabilă, ce valorifică potențialul bioenergetic din nămol… din „nămolul-aur negru”, am reușit obținerea unei pulberi – „aurul alb” care a adus mari beneficii statului român”. Realizând importanța descoperirilor făcute, având drept „cobai” soția, va primi sprijinul ministrului turismului din acea vreme, care îl va trimite în Germania federală pentru a-și realiza produsele, în România neavând o bază tehnico-medicală adecvată.
La întoarcerea acasă, nu oriunde, ci la Amara, își găsește lucrurile aruncate în stradă în urma hotărârii luate de tovarășii „care n-au avut curajul să-i spună lui Ceaușescu ce trebuia făcut”. Pentru că, afirma doctorul Călinești în 2004 „și atunci ca și acum era necesară schimbarea în mentalități, în probleme de specialitate trebuia lăsați să vorbească specialiștii și nu acei acum acești impostori ai civilizației”.
În 1970 doctorul Călinești ajunsese medic-șef al stațiunii Amara. Pe plaja de la Mircești a reușit amenajarea unui teren de gradulație: apa din lac era pompată pe crengile de dud, iar în urma evaporării era creat un mediu aerosolic benefic. Tot pe plajă a creat un laborator în formă de melc, reușind obținerea constantă a valorilor hidrologice pe timp de vară. A continuat cu studii asupra reumatismului, psoriazisului, bolilor ginecologice, tulburărilor circulatorii, dar și atunci, ca și acum, s-a lovit de dezinteresul reprezentanților puterii.
Avea obiceiul ca în fiecare zi să-și rezerve cel puțin două ore pentru a merge pe plajă și a sta de vorbă cu bolnavii. „Am cunoscut lacul Amara cum nu-l cunoaște nimeni, nici un geolog, nici un mineralog… când am plecat am lăsat lacul împrejmuit integral cu plasă de sârmă… azi trei sferturi este crescătorie de pește… a scăpat un sfert”.
Doctorul Călinești pleacă din Amara în 1970 intrând în rețeaua sanitară a Ministerului Turismului. Din 1971 până în 1979 obține 26 de brevete de invenție printre care și „Metodă de tratament complet cu extracte naturale din nămoluri terapeutice sau produse rezultate din acestea”. În 1972 a luat pur și simplu două damigene de extract lichid și a plecat în Danemarca unde exista cea mai mare fabrică de atomizatoare din lume – Niro Atomizer. A lucrat în hala de experimentare și s-a întors în țară cu aproape 30 de probe pe care ulterior le-a analizat și a putut descoperi proba cea mai apropiată de componenta nămolului pur și ce atomizor să procure pentru extragerea substanței active de care avea nevoie. Și-a achiziționat utilajul necesar pentru realizarea produsului atomizat și a început fabricarea produselor medicamentoase și cosmetice, terapeutice, cu numele Pell-Amar.
Marca Pell-Amar fusese înregistrată în 1971, când produsul se găsea sub diverse forme și prezenta marele avantaj că putea fi folosit și de persoanele care nu suportau namolterapia sau curele cu soare.
Mult timp profesorul Călinești a lucrat la Ministerul Turismului ca și consilier de specialitate în probleme balneare. A organizat nenumărate activități în calitate de medic șef al Centrului de Cercetare și Terapie cu Pellamar, promovând produsul și metodele de tratament. Reușise să înființeze o clinică în cadrul Hotelului Parc din București unde veneau anual mii de pacienți. Dacă inițial a folosit ca materie primă nămolul din lacul Amara, mai târziu a trebuit să renunțe fiindcă nămolul își pierduse din proprietăți și a trebuit să găsească un lac cu nămol asemănător, dar nepoluat și a ajuns la lacul Balta Albă, unde refăcând cercetarea fundamentală, a constatat că nămolul avea compoziția chimică similară cu cea a nămolului de la Amara.
Pellamar-ul, marcă internațională protejată în mai multe țări ale lumii
În 1987 este invitat în Argentina de Asociația Medicilor cu Valențe de Cercetare Internațională. În urma acestei călătorii primește nenumărate distincții internaționale ca membru al Societăților de Reumatologie și Recuperare din America de Sud. Facem observația că deși avusese de înfrânt destule adversități, la data de 28 decembrie 1973 Pellamar-ul a devenit la Geneva marcă internațională protejată în mai multe țări ale lumii și și-au manifestat interesul față de acest produs 28 de state printre care Spania, Austria, SUA, Belgia, Olanda și altele, Pell-Amar-ul fiind solicitat în multe alte colțuri ale lumii, chiar și in Japonia sau Filipine.
Lista vindecărilor și ameliorărilor este foarte lungă. Pe lângă reumatismul cronic degenerativ, reumatismul inflamatoriu, Pell-Amar-ul are efecte asupra tulburărilor circulației periferice, ulcerelor varicoase și eczemelor. În anul 1979-1980 Pell-Amar-ul începuse a fi serios susținut de conducerea întreprinderii Miraj din București care l-a produs sub formă de creme, loțiuni, emulsii hidratante, apă de gură, șampon, loțiuni capilare, pastă de dinți, produse care i-au pus în valoare calitățile de regenerare și revitalizare.
În străinătate, atât Pell-Amar-ul cât și părintele acestuia au fost foarte bine primiți. Să nu uităm că doctorul Călinești a desfășurat o bogată activitate științifică devenind în 1977 expert ONU pentru dezvoltarea centrelor de reabilitare și primul medic din lume care a obținut un extract pur din nămoluri terapeutice, că a publicat peste 50 de lucrări științifice, că a avut nenumărate participări la congrese și reuniuni din întreaga lume, că a fost membru al Institutului Memorial „Hahnemann” din SUA, membru al Congresului Interamerican de Medicină și Chirurgie și Președinte al primului Congres de Turism și Sănătate de la Havana.
În perioada în care a condus centrul din incinta Hotelului Parc București a coordonat și alte douăsprezece stațiuni termale din țară unde erau aplicate terapii pe bază de extracte din nămol.
În 1974 și 1976 Pell-Amar-ul a fost distins cu medalii de aur la târgurile internaționale de la Bratislava, respectiv Leipzig. Printre cele 12 stațiuni termale coordonate de doctorul Călinești amintim: Felix, Neptun, Călimănești, Căciulata, Băile Herculane.
Peste șase mii de bolnavi tratați de doctorii Ionescu-Călinești și Ana Aslan în America de Sud
Produsele marca doctor Ionescu-Călinești au constituit obiectul unui contract de valorificare atât a lor cât și a metodelor de aplicare încheiat cu cel mai mare centru de reabilitare și revigorare din America de Sud, cu sediul în Hotelul Argentino, situat pe malul Atlanticului, în stațiunea balneară Piriapolis din Uruguay. Timp de șase ani cât a durat contractul au fost tratați peste 6500 de turiști – pacienți veniți uneori de la distanțe impresionante: Chile, Venezuela, Brazilia, Mexic, Peru, SUA și din întreaga comunitate europeană. Rezultatele obținute pe plan medical au dus la creșterea gradului de ocupare a hotelului cu 100% pe întreaga perioadă a anului, un colos aflat în pragul falimentului din cauza lipsei de clientelă care în numai 18 luni a fost relansat în urma metodelor de tratament ale doctorului Călinești și ale doamnei doctor Ana Aslan. Din 1989 până în 1996 pe continentul sud – american au fost tratați peste 6000 de bolnavi prin organizarea a patru programe de tratament antireumatismal pentru sclerodermie și boli ale sistemului nervos periferic, de revitalizare generală și cure de slăbire pe baza produselor Pell-Amar, dar și cure geriatrice cu Aslavital și Gerovital.
În perioada derulării contractului doctorul Călinești revine în țară în fiecare an. Încă din 1993 a încercat să obțină din partea forurilor în drept înțelegerea cuvenită pentru repunerea producției și a produselor pe piața medicamentelor românești.
În anul 2000 nu se mai fabricau decât cosmeticele terapeutice, produsele medicamentoase marca Pel-Amar pur și simplu au dispărut. Toate au fost fabricate până în 1997 fiind chiar trecute în Agenda Medicală. Vorbim despre injecții pentru sclerodermie, reumatism și boli ale sistemului nervos periferic, unguente antireumatice, geluri terapeutice și creme pentru tratarea psoriazisului.
După Revoluție clinica de la Hotelul Parc București a fost distrusă într-o singură noapte, iar aparatura în valoare de jumătate de milion de dolari a fost vândută cu un milion de lei și s-a degradat într-un depozit.
Fabrica de extract de nămol de la Balta Albă a fost închisă, dar în 1995 doctorul Călinești anunța ca planuri de viitor apariția a patru produse: pasta de dinți, loțiunea capilară, șamponul de păr și spumantul de baie medicinal cu care a tratat mii de bolnavi. Mai înregistrase un brevet ce punea în valoare algele din lacurile salmastre cu acțiune revitalizatoare și plătise unui laborator renumit din Uruguay pentru a face analize complete pentru acest brevet. Ca medicamente noi, pe baza aceluiași extract de nămol, după 30 de ani de muncă, reușise să obțină un produs oftalmic și un produs biostimulator.
La nivel național înregistrase trei mărci – Algavit, Barovital, Doctor Ionescu Călinești – și reînregistrase Pellamar-ul.
„Ceea ce se întâmplă azi în sistemul sanitar românesc este o adevărată dramă”
În nr. 409, anul 2000 al Formulei AS, doctorul Ștefan Ionescu Călinești anunța: „Am brevete noi, iar firma pe care o conduc, Reumavit, și-a recăpătat definitiv marca produsului prin hotărâre judecătorească pentru cosmetice, medicamente și servicii. Voi încheia contracte cu orice producător particular având însă dreptul de a controla calitatea produselor obținute. Păcat că responsabilii din Ministerul Sănătății nu pot pricepe că produsele medicamentoase Pell-Amar trebuie să existe pe piață. Românii au nevoie de el”. Același lucru îl afirma și în 2005, la puțin timp după își pierduse fiul cel mic. Pe piața medicamentelor românești „primează concurența neloială și au întâietate marile companii farmaceutice care înăbușă în fașă orice contribuție autohtonă. Pentru niște bani murdari valorile sunt băgate în mormânt… ceea ce se întâmplă azi în sistemul sanitar românesc este o adevărată dramă”.
În perioada amintită doctorul Călinești lucra la firma Pell-Amar și continua să se gândească la „țăranul amărât care trebuie să dea bani grei pe un antireumatic, deși i-ar fi mult mai de folos Pell-Amar-ul care este seva pământului”.
Nicolae Ceaușescu, receptiv la propunerile medicului Ștefan Ionescu-Călinești
Despre lacul Amara a ținut să sublinieze că poluarea acestuia a început în 1961 când au fost distruse plantațiile din jur. A fost momentul în care valorile terapeutice ale lacului au fost afectate. În 1965 Nicolae Ceaușescu a vizitat localitatea și a făcut un gest disparat, a reușit să se strecoare printre cei din garda de corp și pe lângă secretarul de partid care nu voia să-l lase să discute cu președintele țării, l-a prins pe acesta de mână când acesta se urca în mașină și i-a vorbit despre durerile Amarei.
Nicolae Ceaușescu a fost receptiv la propunerile medicului privind dezvoltarea stațiunii și a dat dispoziție să fie alocate din fondul sindicatelor 125 de milioane de lei pentru realizarea proiectului Sanatoriului, adică cele trei blocuri, baza de tratament și restaurantul. Această intervenție pe lângă Nicolae Ceaușescu a fost una de bun augur. A primit o bursă Humboldt în Germania, a încheiat contracte în baza cărora nemții trebuia să se ocupe de anumite părți ale construcțiilor (tâmplăria, acoperișul) și de dotările din baza de tratament printre care și sistemele de pompare a nămolului din lac direct în bază.
„Nu m-am rupt de Amara, ci Amara s-a rupt de mine”
Sanatoriul început a rămas neterminat deoarece a plecat din Amara, dar era convins că stațiunea va atrage Europa, lucru care s-a întâmplat în 1970 când în stațiune au venit 140 de străini din Germania, Italia și Franța pentru tratament.
După întoarcerea din străinătate a refuzat să se mai întoarcă la Amara, dezamăgit că nu s-a făcut nimic din ceea ce a spus legat de baza de tratament și protecția lacului. Deși a afirmat „nu m-am rupt de Amara, ci Amara s-a rupt de mine” nu înseamnă nu l-a mai interesat soarta lacului Amara. A pregătit un dosar imens, cu o documentație pe care doar domnia-sa o putea face și l-a înmânat președintelui Ion Iliescu. În 2004 a fost invitat la Cotroceni și decorat cu Steaua României în Grad de Cavaler pentru merite excepționale în domeniul balneologiei și descoperirea primului extract atomizat din nămol. A amintit cu această ocazie de problemele lacului Amara, dar nu a primit niciun răspuns. În august 2004, când l-am întâlnit pentru prima oară, doctorul Călinești afirma: „Știu ce trebuie făcut pentru a pune lacul pe picioare”. Peste un an de zile am primit răspunsul la întrebarea „Credeți că se mai poate face ceva?!?”: „Cel puțin parțial, lacurile Amara și Fundata pot fi readuse la realitatea valorilor lor terapeutice. Trebuie revăzute proiecte foarte vechi și trecute apoi la măsuri radicale, la remineralizarea pânzei de apă, decolmatarea izvoarelor proprii, infuzia în lac de apă minerală, eventual de la sonda de 424 de metri din satul nou, întreruperea legăturii cu Crivaia, văzute în mod real care sunt zonele care trebuie excluse și făcute diguri. Zonele restante trebuie amenajate pentru efect terapeutic, determinările apei trebuie făcute alături de determinări ale nămolului”.
În 2016 a plecat alături de soție și fiul cel mic într-o lume mai bună. Își dorea să se implice în renașterea lacului Amara în care a văzut, nu o „perlă a Bărăganului”, ci a Europei. Considera lacurile Amara și Fundata averi ale pământului românesc. A plecat luând cu domnia-sa acel vis care ar fi putut fi o mare realizare pentru România: zona lacurilor sărate Amara – Fundata – Șchiauca să devină zona balneară a Bucureștiului.
Prof.dr. Dorina SANDU,
sociolog