Dan Elias
Epilați și dați cu pudră, trei pițifelnici caraghioși ai acestei gropi de gunoaie pe care nu știu de ce o numim politică, au scris (vorba vine, căci nu prea știu să o facă..) o scrisoare către ciucă. Acum, doctor, doctor, dar să vedem dacă știe să o și citească. În textul ei, drulă, orban și tomac nu folosesc cuvinte, ci ura lichidă cu miros pestilențial care inundă astăzi lumea. Ei îi cer premierului de mucava să nu mai elibereze vize pentru ruși, fie ei oameni de cultură, ingineri, medici sau gospodine.
Asta e lumea de nesimțiți în care trăiți! Despre termocentrala Mintia, falimentată și vândută de parcă ar fi fost a lu’ mă-sa, nu scot două vorbe. Drulă, orban și tomac și mulți alții continuă să lustruiască poponețile stăpânilor. Pe ei îi interesează, vorba vine, pericolul rusesc. Mă, dar vouă chiar nu vă mai este nici un pic de rușine!? Ați vândut tot! Mă, dar tot! Absolut tot! Nimic nu a fost construit de voi, ci de această mulțime de pensionari de care nu știți cum să scăpați. Poate găsiți vreo firmă, tot din Insula Cayman precum în cazul Mintia, să îi cumpere și pe ei, la bucată sau la kilogram. Când vor rugini podurile făcute de ei; când se va măcina de vreme betonul din hidrocentrale; când vor cădea pe câmpuri stâlpii de înaltă tensiune pe care vă transportați voi profiturile și bănuții de buzunar; când șinele de cale ferată vor fi mâncate de rugină; ce o să mai faceți!? Ce o să mai faceți, ce o să mai vindeți, căci până acum nu ați făcut nimic, nu ați ridicat un pai, nu ați pus o cărămidă peste altă cărămidă!? A, da! Pentru voi ați ridicat palate. Analfabeți cum sunteți, ați inversat cuvintele lui Barbu Catargiu; Nimic pentru țară, totul pentru noi!
Da, m-am săturat! N-am voie!?
În satul Fierbinți de Jos s-a desființat școala. O să-mi spuneți că nu e mare lucru. Peste tot se închid școli pentru că nu mai sunt suficienți copii, pentru că e greu să le încălzești iarna și unde mai pui că faci economie și la salariile învățătorilor. Mă tem că ați citit cărțile greșite sau ați butonat telefoanele fără suflet. Educația nu se face cu economie. Comunitățile din toată lumea asta trăiesc prin biserică și școală. Când închizi una din ele este ca și cum i-ai tăia o mână. Școala nu este calculul vostru meschin despre bani, lemne și salarii, și oricât aș încerca să vă explic nu veți înțelege! Satul Fierbinți de Jos este un exemplu de până unde poate duce nesimțirea statului, disprețul față de singurul lucru pentru care el, statul, adică tagma politicienilor, există; față de cetățean. Izolat de localitatea mamă de o lucrare comunistă inutilă, un lac ce ar fi trebuit să protejeze de inundații fabrica de ferite de la Urziceni, satul Fierbinți de Jos își duce cruce uitat de toți. Înconjurat în mare parte de diguri, fostul rai natural (păduri, râu, arbori seculari) ce-l mărginea a devenit o mlaștină neprimitoare și neîngrijită. Jumătate de sat nu folosește beciurile, apa fântânilor se scoate cu cana, iar de wc-urile din fundul curții nici nu mai vorbesc. După revoluția lui papuc și-au făcut singuri o trecere prin albia lacului și un mic pod. Da, singuri. Statul a turnat un strat de asfalt de trei centimetri și au sărbătorit o zi întreagă de parcă inauguraseră o hidrocentrală. Canalizare nu au și acum li se desființează și școala. Ei, așa da! Bravo, mă! Să ne trăiți până nu mai puteți!
Asta este România. Un stat și o clasă politică falimentare în ceea ce privește respectul față de cetățeni și comunități. Cred sincer că nu se mai poate face nimic. Trăim o fabuloasă democrație a bășcăliei față de propriul nostru destin. Să ne fie rușine!