Pe 11 iunie se împlinesc 73 de ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție, dată prin Legea 119 din 11 iunie 1948. Acest lucru a reprezentat trecerea țării noastre de la economia de tip capitalist la economia de tip centralizat. Acest act a însemnat deposedarea oamenilor de munca lor de o viață și a dus la declanșarea unor adevărate tragedii, zeci de mii de români care aveau o afacere fiind aruncați în stradă. În lege se spunea că se dau și despăgubiri, dar acest lucru nu se făcea decât în mod discreționar, fapt pentru care legea a devenit una de confiscare a proprietății private.
Se acordau despăgubiri discreționar, exact ca ca și acum. Unii așteaptă despăgubiri de peste 30 de ani, iar alții le-au primit imediat. Moștenitoarea Regelui Mihai și custode al Casei Regale, Principesa Margareta a primit tot și încă este în proces cu Prințul Paul, condamnat, fugit, dar de negăsit. Dacă era un hoț de buzunare fugit, era găsit imediat.
Afaceri mari s-au făcut la Agenția Națională Pentru Restituirea Proprietății, un exemplu elocvent fiind dosarul fostei șefe a DIICOT, Alina Bica, acuzată de luare de mită pentru acordarea de despăgubiri ilegale fiind membră a comisiei acestei agenții. In cauza unor accentuate întârzieri în soluționarea cererilor, CEDO a condamnat statul român în numeroase procese.
După 1990 am trecut din nou la capitalism. Nu s-a mai făcut naționalizare, dar s-a trecut la privatizare, sau mai bine zis la prăduirea mijloacelor de producție. Putem spune că acum a fost o naționalizare prin cumpărare pe bani puțini a mii de întreprinderi de la stat, construite cu sudoarea celor care au muncit în acea perioadă. România nu mai are petrol, gaze, fabrici, combinate, uzine, terenuri etc. Naționalizarea din 1948 a fost o tragedie, dar totuși comuniștii tot ce au confiscat le-au folosit. Uzinele Reșița, Malaxa, Vulcan au funcionat cu aceeași oameni în continuare, doar firmele s-au schimbat. Acum, statul capitalist le-a confiscat de la statul comunist și le-a vândut pentru ca apoi proprietarii, aleși pe sprânceană, să le desființeze. Unde sunt uzinele de la Brașov, IMGB, ARO, Filatura, Combinatul chimic sau Furfurolul din Slobozia? Au fost „naționalizate” de la statul comunist, vândute, desființate iar în locul lor au apărut zone imobiliare, supermarketuri și Mall-uri străine, iar oamenii muncii au devenit șomeri.
La 13 iunie1948 cotidianul „România Liberă” titra: „În toate întreprinderile naționalizate, oamenii muncii au primit cu un uriaș entuziasm istorica hotărâre. Fabricile sunt ale noastre, să le păstrăm ca ochii din cap”. Apoi, după 1990 nu au mai fost păstrate ca ochii din cap. Vândute, demolate, vândut și fierul vechi și trăiască imobiliarele. Și acum se confiscă în urma unor sentințe diverse bunuri obținute ilegal, dar statul recuperează sume infime. Unui om de afaceri i s-a confiscat o clădire în valoare de 1 milion de euro și ANAF a vândut-o cu 7.000 de euro unui avocat. Apoi acesta a vândut-o proprietarului cu 150 de mii de euro. Frumoasă afacere.
Și sindicatele capitaliste au naționalizat bunurile sindicatelor socialiste. Și s-a ales praful de comlexele balneare, vezi Lebăda din Amara sau Casa de cultură a sindicatelor din Slobozia, precum și sediul fostului Consiliu județean al sindicatelor. Chiar dacă nu mai există niciun sindicat, o doamnă și un contabil au închiriat tot și foștii sindicaliști care le-au construit joacă table în parc. De pe chirii se trag sume destul de mari și normal ar trebui să primească și ei dividende.
Acum, în România capitalistă problema privatizării și administrării publice nu este una strict economică, ci mai mult de interese. Credeți că acum ar îndrăzni cineva să propună naționalizarea unei multinaționale, așa cum a făcut ministrul industriilor de la Paris cu Oțelăria Mittal de la Florange? Petrom aparține de OMV, o companie deținută majoritar de statul austriac. O asemenea cedare de la un stat la alt stat nu s-ar putea face decât dacă România ținea la patrimoniul ei. Se vede că statul austriac e mai deștept decât statul român și poate administra acest patrimoniu. De fapt, austriecii ne taie și pădurile, că noi nu avem topoare. Are cineva curaj să propună naționalizarea unei companii străine care nu plătește de ani de zile impozit pe profit? Aiurea, vreți să ne punem Europa în cap? În Franța compania Renault a fos naționalizată de stat, iar în Germania sediul companiei IGFaben. În 31 martie 2021, deputatul Dumitrița Gliga, într-o declarație politică arată că înghițim în continuare gogoși și vindem tot ce putem fără discernământ. Se pregătește înstăinarea CEC, Portul Constanța și Hidroelectrica. Ne uităm la investitorii străini ca la niște sfinți veniți să ne mântuiască.
În concluzie, aceste privatizări care au transferat industria la fier vechi nu sunt altceva decât naționalizări-confiscări de la statul socialist și transferate statului capitalist român pentru a face jocul „băieților deștepți”, atât de-ai noștri (semnătura sub masă și comisioane doldora în buzunare), cât mai ales ai lor.
Gheorghe Marinel