Dacă facem ziua culturii în fiecare zi, înseamnă că suntem niște oameni salvați”

15 IANUARIE, ziua în care se năștea, în anul 1850, cel care avea să redefinească pentru totdeauna estetica poeziei românești și să o impună în universalitate – MIHAI EMINESCU, este, începând din 2011, ZIUA CULTURII NAȚIONALE, momentul la care ne sărbătorim valorile care ne definesc trăirile spirituale la nivel individual și colectiv.

Florin Vlad: La începutul anului 2023 Ialomița se aliniază cu trei mari proiecte culturale de restaurare a monumentelor istorice

Florin Vlad: Despre asta aș vrea să vorbim astăzi, printre altele: despre aportul ialomițenilor la cultura națională. Iată, la începutul anului 2023 județul Ialomița se aliniază cu trei mari proiecte culturale de restaurare a monumentelor istorice: este Orașul de Floci, este Conacul Bolomey din Cosâmbești și este Biserica de Lemn „Sf.Nicolae”, strămutată de la Poiana la Slobozia, în imediata vecinătate a Muzeului Național al Agriculturii. Este cea mai mare performanță atinsă de cultura ialomițeană în ultimii treizeci de ani. Fără niște specialiști valoroși din instituțiile noastre de cultură și fără un sprijin deosebit din partea Consiliului Județean și prin reprezentarea noastră la Ministerul Culturii, care se face prin Direcția pentru Cultură, nu am fi reușit această performanță. Așadar, de Ziua Culturii Naționale putem să spunem că Ialomița se aliniază fără niciun sentiment de inferioritate celorlalte județe mari și puternice din țara noastră. Despre ziua Națională a Culturii Naționale, despre Ziua marelui nostru poet Mihai Eminescu, despre poezie, despre creațiile literare ale scriitorilor ialomițeni și despre cântecul ialomițean ne vor vorbi rând pe rând colegii noștri de la Direcția pentru Cultură Ialomița (director prof. Elena Pacală), Muzeul Județean (Mioara Marin și Gigi Constantin), Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” (Cati Florea), Centrul Creației Populare (directorul Daniel Trifu), scriitorii din Asociației Culturale Helis și nu numai.

Elena Pacală: Datoria noastră este aceea de a ne valoriza pe noi înșine, de a ne pune pe scenă și de a ne descoperi

Elena Pacală: Mă bucur mult să fim împreună în acest cadru generos, este o atmosferă prietenoasă, intimă, cu siguranță că va fi și lucrativă. De câtăva vreme mă chinuie câteva lucruri: ce este Ziua Culturii Naționale, ce mai este cultura, ce mai e naționalul, în ce măsură ziua unui poet, a poetului național, poate să exprime ziua culturii? Îi face bine acestui poet, sau nu? Și de mai mulți ani eu cred că trebuie să ne focusăm pe local. Cred că șansa noastră este localul. Trebuie să trăim, să iubim, să ne simțim oameni într-o paradigmă locală în vremuri în care paradigma globală este extrem de confuză. Probabil că în timp acest spirit local se va decanta, se va centraliza și cu siguranță va contribui la constituirea spiritului național. Noi știm bine că istoria lumii este istoria imperiilor și că paradigmele culturale în care se trăiește sunt de fapt paradigmele imperiale. Cultura nu făcea excepție, cultura aparține paradigmei generale. Trebuie să vedem în ce măsură cultura națională, românească, este compatibilă cu paradigma imperiului, să vedem în ce măsură valorile simbolice și funcția civilizatoare pe care paradigma generală le exercită sunt compatibile cu paradigma națională și cu paradigma locală. Datoria noastră este aceea de a ne valoriza pe noi înșine, de a ne pune pe scenă și de a ne descoperi. Mă bucur să văd aici mulți copii de la Platonești.

Ei trebuie să știe și au aflat că localitatea lor este în centrul lumii, pentru că, iată, la Platonești avem o civilizație din epoca bronuzului, o istorie neîntreruptă de mii de ani. În felul lui, Platoneștiul a fost centrul unei lumi și voi copii v-ați așezat pe fundațiile unei lumi, care a avut o cultură capabilă să o perpetueze. Pentru că, la urma urmelor, ce funcții trebuie să aibe cultura? Poate că una din funcțiile ei esențiale este chiar aceea de a perpetua o identitate, o sensibilitate, un mod de a fi. Nu avem așa multe răspunsuri, avem foarte multe întrebări și cred că avem foarte multe datorii și mă gândeam că poate am putea să valorizăm pe rând localitățile din Ialomița, să povestim, fie acolo fie aici, mai ales copiilor, ce importante sunt locurile în care ei s-au născut și în care trăiesc, poate așa îi facem mai mândri de ei înșiși, poate nu-i mai facem să plece din țara lor și poate îi facem să o respecte mai explicit aș zice.

Șerban Codrin: În poezia română, Mihai Eminescu a fost înscăunat cam pe locul lui Dumnezeu

Șerban Codrin : Pe scurt spus, cultura este un templu. Iar templul suprem este Panteonul. Dacă-l priviți, Panteonul are niște stâlpi de susținere. Acei stâlpi sunt esența arhitecturii lui. În Panteonul de pe Acropole, poate că nu statuia lui Zeus, care a dispărut în negură, dar stâlpii rezistă de douăzeci și cinci de secole. La rândul său, Panteonul culturii române are acești stâlpi. Unul dintre ei, în centru, este Mihai Eminescu. Alături, este I.L. Caragiale, este Alexandru Macedonski, este Tudor Arghezi, este Lucian Blaga, este George Enescu, este marele arhitect, este marele cineast, este marele actor. Toți aceștia creează templul. Dar, la noi, prin tradiție, poate care ne duce puțin spre mitologie, stâlpul fundamental, este Mihai Eminescu. De ce spun mitologie! Pe umerii lui Mihai Eminescu apasă două mari poveri pe care este greu să le ducă oricine din lumea asta. Umerii celorlalte popoare sunt în aceeași situație. Mihai Eminescu este Poetul Național și este considerat în același timp cel mai mare poet român. A fi poetul național este un gest politic. Epoca lui Carol a instituit Armata naţională, Academia naţională, Biblioteca Națională, Banca Națională, industria națională, tot era național. A apărut muzica națională, prin George Enescu. A apărut sculptura națională, prin Constantin Brâncuși, cu nume recunoscut mai târziu. A mai apărut și poezia națională. Eminescu chiar a fost un naționalist. Și în Istoria Literaturii Române, George Călinescu a creat un capitol întreg numit Poetul Național. Dar George Călinescu înseamnă și o parte din Academia Română. Și Academia Română a spus: poetul național s-a născut la 15 ianuarie 1850. (Cu toate că unii cercetători consideră data relativ exactă 20 decembrie 1849). Dar, cred că niște oameni înțelepți au gândit în perspectivă! Cum ar fi arătat Ziua Națională a Culturii Române pe 20 decembrie, când avem 25 decembrie alături și mai urmează un 1 ianuarie!? Deci, s-a gândit bine, este o eroare scuzabilă în istorie, pe care noi o acceptăm: 15 ianuarie. Dar Mihai Eminescu este cel mai mare poet român. Un critic literar a spus: aproape nu se poate percepe cel mai mare poet! A fi cel mai mare este mitologie. Nu știm cine este cel mai mare. E un loc mitologic. Și Dumnezeu stă într-un loc mitologic. În poezia română, pentru că noi suntem mai aproape de mitologie, mai aproape de Mioriţa, Mihai Eminescu a fost înscăunat cam pe locul lui Dumnezeu. De aici și tendința de a fi divinizat, unii cer ca Eminescu să fie declarat un sfânt. Și avem toate motivele să credem în dorinţele acestui popor, care a suferit prea mult în istorie, are și dreptul să pretindă să aibă și sfinți în cultură, pentru că mulți s-au sacrificat în țara asta și pe câmpul de luptă, dar și în poezie sau în muzică, în sculptură. Un singur fapt ne rămâne nouă. Să facem Ziua Culturii așa cum este Ziua Templului, în fiecare zi, în fiecare săptămână. Să facem ziua culturii în fiecare zi. Dacă reuşim, înseamnă că suntem niște oameni salvați. Am aici o revistă importantă: Cafeneaua Literară. De ce am adus-o! Este pentru prima dată când găsesc un text de Emil Cioran despre Mihai Eminescu. Le știm pe celelalte, ale lui Goerge Călinescu, ale lui Tudor Vianu, ale lui Titu Maiorescu despre geniul poeziei noastre naţionale. Iată un text uluitor despre Mihai Eminescu scris pe la 26 de ani de marele Emil Cioran, care începe să fie recunoscut și el, alături de Eminescu, drept unul dintre stâlpii templului nostru cultural: „Am aici ediția frumoasă a lui lui Garabet Ibrăileanu, Poezii de Mihai Eminescu. Dacă în Biblie avem poezia Bibliei, ei bine, poezia Bibliei Românești se regăsește în întregime în Mihai Eminescu. Piatră sacră în bolta templului, Eminescu este esențial pentru noi, cum este Shakespeare pentru englezi, Puşkin pentru ruşi, Whitman pentru americani. Să mulţumim poetului român, creatorului de limbă română literară modernă, prozatorului inspirat, jurnalistului cu mari idei politice, sociale, economice, marelui cetăţean venit pe lume la Ipoteşti, într-o iarnă geroasă, cu nămeţi de nestrăbătut, că a reuşit să adune în jurul numelui său grandiosul Panteon Cultural Românesc, iar pe noi să ne ridice mai aproape de cei care gândesc şi cred în ideea de om superior, cea mai importantă creaţie a spiritului…”.

Ilie Comăniță: Sentimentul național nu trebuie să se piardă, pentru că dacă ne pierdem ființa națională, ne pierdem cu totul

Ilie Comăniță: În această zi a culturii naționale, vreau să vă aduc în atenție problema culturii locale. Cei de la Asociația Helis își aduc aminte, prin anii ‘90 profesorii Stan și Damian au scos o revistă care se numea Provincia. Excepțional titlu, dar eu cred cu tărie că ceea ce se face în cultura ialomițeană nu are deloc caracter provincial. Avem aici în Ialomița lucruri cu care să ne mândrim, sunt valori locale ialomițene, dar care au valoare națională și europeană. Nu spun cuvinte mari. Să nu uităm că Orașul de Floci este nu numai un sit de importanță națională, ci are caracter de unicitate europeană, dovedit prin două înscrisuri trimise de Comisia Europeană prin care se recunoaște că situl arheologic de la Orașul de Floci este singurul sit arheologic medieval care există și care odată dispărut orașul el nu a mai fost locuit. Iată că trebuie să ne mândrim că avem un asemenea obiectiv, de ce nu ar fi Orașul de Floci un fel de Pompei al Bărăganului. Pompeiul a fost acoperit de lavă, Orașul de floci de loes și cenușă. Oile, ninsorile, viscolele l-au acoperit și l-au păstrat ca să-l redescoperim noi astăzi.

Elena Pacală: Da, este un moment în care trebuie să remarcăm meritele unor oameni în demarare acestor proiecte de restaurare a monumentelor istorice pe harta județului Ialomița. Rolul cela mai important în acest demers îi aparține domnului Victor Moraru, cu care am avut ample dezbateri pe tema nevoii de a restaura aceste monumente, pentru că vorbim de multe milioane de euro și, să știți, că nu toți acești bani sunt din fonduri europene, este și o cofinanțare locală, iar creșterea prețurilor din ultimii ani a făcut ca contribuția județului Ialomița să fie foarte mare la aceste restaurări. Așadar, Victor Moraru are meritul că este primul pereședinte de consiliu județean care se întoarce cu fața înspre patrimoniul cultural. Știți că nu-mi stă în fire să fac exerciții de admirație, dar trebuie să vă spun că fără Marian Pavel, actualul președinte al Consiliului Județean, al treilea proiect, pe care toți îl iubim, și anume Orașul de Floci, nu s-ar mai fi întâmplat. Participarea sa la al treilea proiect este esențială. Este ca la Asociația Culturală Helis. Unde-s mulți, puterea crește și actul cultural devine reprezentativ. În pofida unor declarații politice și care sunt firești, cei doi președinți au făcut pod peste timp și dau prin munca lor județului Ialomița acest cadou minunat privind monumente restaurate. Și urmează altele, ca să-i răspund lui Tic. Este vorba de Ferma Model de la Perieți, care este acum într-o procedură preliminară, astfel ca în exercițiul care a început în 2022 să fie următorul obiectiv cultural pe lista de restaurări. Noi suntem un județ care n-am avut acest exercițiu până la Victor Moraru. El a dat tonul, Marian Pavel l-a continuat și sper să nu ne mai oprim.

Ilie Comănița: Voi le spuneați copiilor de la Platonești că stau pe o istorie de mii de ani, eu le spun că stau pe cea mai înaltă culme din Ialomița, 94 de metri, dealurile de la Platonești sunt cele mai înalte culmi din Ialomița. Ăștia sunt munții noștri într-o câmpie care este vastă și nemărginită. Sunt întrutotul de acord că trebuie celebrat Eminescu într-un asemenea moment. Dar cred că mult prea mulți merg doar pe ideea celebrării lui Eminescu. Este bine, dar nu trebuie să împingem lucrurile prea departe. Este bine să-i punem pe copii să citească poeziile lui Eminescu, dar și să le explicăm. Eu spun că-l tratăm prea ușor. Eminescu nu este, oricât s-ar părea, un scriitor facil. Poezia lui Eminescu este plină de sensuri extraordinare. Spun și eu că trebuie să avem mai mult sentimentul acesta național. El nu trebuie să se piardă, pentru că dacă ne pierdem ființa națională, ne pierdem cu totul.

Asociația Culturală Helis, cea mai spectaculoasă realizare a ultimilor ani în cultura ialomițeană

Gheorghe Dobre: Trebuie să fim mândri că îl avem la kilometrul zero pe Eminescu. Pentru că și în continuare cultura română produce, e vie. Și ce facem noi aici este un act de cultură, adăugăm ceva, nu dărâmăm ceva. Exact în ideea aceasta am scos și revista Helis. De douăzeci de ani scriem. Am adăugat ceva, că-i bine sau mai puțin bine, dar am adăugat ceva și colecția revistei s-a transformat în arhivă. Am vrut să venim mai mulți aici, dar, fiecare cu problemele lui, așa că am venit eu, a venit Aurelian Ilie, poet și critic care a pătruns deja pe piața națională și ne bucurăm că este plecat de aici. Nu trebuie să te duci în cultura națională la general, trebuie să te duci cu specificul zonei, cu specificul tău, să adaugi ceva la polifonia națională. Mai este aici și Ștefan Neagu. Suntem trei. Trei Doamne și toți trei.

Ilie Comănița: Meritul revistei Helis este că a redescoperit și a pus în valoare lucruri extraordinare despre județ, despre personalitățile județene…

Gheorghe Dobre: Și am descoperit ialomițeni pe toate cărările lumii și i-am adunat aici. Din Canada, din Noua Zeelandă, în Statele Unite, unde este prietenul nostru Marius Stan. Da, are deschidere și în afară.

Elena Pacală: Este o mare plăcere pentru noi să vă cunoaștem, să vă urmărim. Dar aș vrea să vă spun doar o idee foarte pe scurt. Florin Vlad a spus că restaurarea acestor monumente istorice este o mare realizare, poate cea mai mare realizare a ultimilor ani, și fără îndoială este, pentru că la urma urmei cultura are nevoie de dovezi materiale. Simt nevoia să vă fac o mărturisire. După păreea mea, cea mai extraordinară realizare a ultimilor ani în cultura ialomițeană este Asociația Culturală Helis și Revista Helis. Este un lucru excepțional într-un spațiu de câmpie, definit printr-un individualism prin definiție. Gheorghe Dobre a reușit un lucru nemaipomenit, a reușit să adune oameni de cultură, scriitori îndeosebi, să-i țină într-un grup, care a fost imposibil la primele demersuri, în jurul Revistei Provincia, care au fost sortite eșecului pentru că orgoliile au funcționat din timp și au omorât un demers care era specaculos și acela. Vreau să-l felicit pe el și pe toți ceilalți care se află alături de el și vreau să vă gândiți că poate nici Eminescu nu ar fi ajuns Eminescu fără o asociație culturală, care a fost Junimea. Marile personalități ale culturii române, îndeosebi în zona aceasta a artei, au făcut să de afirme în zona protejată a unor asociații culturale, a unor fundații culturale. Eu sunt convinsă că Asociația Culturală Helis are valori excepționale și cred că azi avem alături de noi una dintre ele: Aurelian Ilie.

Aurelian Ilie: Mi-a venit în minte o povestire, care spunea cam așa: Un bătrân călugăr îi dă spre ascultare novicelui să care apă de la râu într-un coș de nuiele. Bineînțeles, apa se scurgea pe drum și novicele ajungea înapoi fără apă. Azi așa, mâine așa, până la un moment dat în care novicele se supără și se duce la bătrân să-i reproșeze cumva că-l pune să care apă cu coșul, că este absurd. Călugărul îl ia de umeri și-i spune: Haide să mergem pe urmele tale să vedem ce s-a întâmplat. Și pe toată aleea pe care novicele căra apă cu coșul pământul era înverzit și florile înflorite. De asta spun și eu că este bine să-l citim pe Eminescu, chiar dacă avem impresia că nu-l înțelegem, pentru că până la urmă într-un fel sau altul puțin câte puțin poate fi înțeles. Da, întâlnirea cu Helis a fost hotărâtoare pentru mine. Scriam și înainte poezie, dar nu prea știam ce să fac cu ea. În momentul în care au venit scriitorii din zodia Helis la seminar a fost un moment de revelație pentru mine și m-am apucat serios de scris. Prima dată m-am dus la Costel Bunoaica, să mă citească, să-și dea o părere și a spus că e ceva, dar să o iau de la zero. L-am ascultat și a fost bine. De acolo am plecat și iată că aici mă întorc.

Daniel Trifu: Ne bucurăm că marele nostru poet național s-a aplecat și către cultura tradițională

Daniel Trifu: Profunzimea marelui poet Mihai Eminescu este foarte greu s-o reprezinți, s-o retrăiești să o redescoperi oamenilor dacă nu ești, dacă nu simți ca Eminescu. E foarte greu să simți ca Eminescu pentru că Eminescu a fost bun. Încercăm, pe cât se poate, să ne apropiem de ceea ce acest poet nepereche al neamului românesc a vrut să transmită. Eminescu a apreciat cultura noastră națională, s-au descoperit manuscrise cu basme, cu cântece populare. Observăm în poeziile domniei sale ritmul folcloric și acest lucru ne bucură nespus de mult, pentru că marele nostru poet național s-a aplecat și către cultura tradițională. În numele instituției pe care o conduc, îi aduc un pios omagiu, îi mulțumesc pentru că a trăit pe aceste meleaguri românești și că ne-a reprezentat și ne reprezintă de aici oricât România va dăinui.