Povestea a început încă de pe când, acum vreo 10-15 ani, proliferaseră băncile în Urziceni precum ciupercile după ploaie, sau cam cum sunt astăzi la toate colțurile străzilor, și nu numai, sălile pentru jocurile de noroc sau farmaciile. Era o teribilă concurență între bănci, care mai de care să-și atragă clienții. Singura modalitate de a-i atrage erau dobânzile. Printre ele s-a remarcat și una care mi-a atras atenția, Banca CARPATICA. Zis și făcut. Prevăzător, am depus la început niște dolari, apoi niște euro și, printre picături, și un depozit în lei, bani strânși cinstit într-o viață de om. Bineînțeles că mai dădeam târcoale, cu frica-n sân să văd ce-i cu depozitele mele, văzând că unele bănci și-au luat tălpășița, precum PIREUS care ulterior a devenit FIRST, apoi s-a topit și Banca Românească, în realitate grecească.
Până într-o zi când, trecând prin dreptul băncii mele dragi, CARPATICA, am găsit ușa blocată și un afiș care anunța că sediul s-a mutat la Slobozia. Alarmat, dau o fugă la Slobozia și, ușurat sufletește, am descoperit-o. Era bine-mersi, mă aștepta. Cum aveam nevoie de niște bani, am desființat depozitul în lei. Nu trece mult și, ajungând cu ceva treburi, caut banca. Mă trec fiorii. Se numea PATRIA. Mă interesez. Fuzionase cu CARPATICA. „Nu-i nicio problemă”, mă liniștesc funcționarele, ba îmi trec și dobânda, îmi actualizează datele. Cum aveam nevoie de valută, mă hotărăsc să atac depozitul în dolari, ceea ce s-a și întâmplat. Desigur desființez depozitul complet.
Mai zilele trecute, cu gând să desființez și depozitul în euro, să-i dau pentru o casă copiilor, aflându-mă cu ceva treburi pe la Slobozia ajung la banca mea mult dragă, PATRIA, și demarez procedurile. Funcționarele, ca întotdeauna, foarte amabile, îmi spun că am în sold 5380 de euro. Mă frec pe mâini, știind că începusem aventura cu 5200. Deci mi se adunaseră în vreo cinci ani cam 180 de euro. Când să-i primesc, funcționara, tot amabilă, mă anunță că suma pe care voi primi-o este de 5080. Adică primeam cu 300 de euro mai puțin, mai precis, cu 120 de euro mai puțin decât depusesem inițial. Stupefiat, cer politicos explicații. Tot politicos îmi explică și funcționara: „Eu v-aș da banii, dar nu mă lasă calculatorul, nu-mi deschide la suma aceasta. Dumneavoastră sunteți dator băncii cei 300 de euro pentru administrarea (întreținerea?) celor trei conturi, în lei, în dolari, în euro, timp de atâția ani, plus penalizări că nu scoateți la termen. Dacă făceați închiderea de cont atunci, pe loc, alta era situația.”
Va să zică, asta era șmecheria băncii: că s-a uitat la conturile mele goale, „ administrându-le”, timp de câțiva ani, mi-a băgat mâna în buzunar până la fund, profitând de faptul că eu habar nu aveam ce-i închiderea de cont și ce-i lichidarea depozitului. Oricum, bănuiesc că funcționarele au ținut sub tăcere acest aspect, pentru a mări veniturile băncii, desigur la indicațiile mai marilor. Așa că banca PATRIA s-a ales cu vreo 15 milioane de lei din buzunarul meu, adică din truda muncii mele.
Cămătărie curată!!!
Din punctul meu de vedere, fie-i Băncii PATRIA țărâna ușoară!
Un sfat pentru ceilalți neștiutori ca mine: Nu vă sfătuiesc să evitați această bancă, ci doar să fiți atenți! Bănci ca PATRIA care „administrează” conturi mai sunt multe!
T. DAMIAN