Culesul plantelor de leac

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

Culesul plantelor de leac

În lumea satului românesc, femeile obișnuiesc să culeagă plantele de leac în pragul sau în zilele marilor sărbători. Florile, frunzele, semințele, fructele, rădăcinile ori tulpinile acestora nu sunt culese la întâmplare, ci în anumite momente ale zilei sau ale nopții, pentru a deveni adevărate elixiruri de sănătate.

Zilele în care plantele de leac aveau calități tămăduitoare erau sărbătorile din preajma echinocțiului de primăvară și toamnă și, mai ales, cea care marca solstițiul de vară, adică Sânzienele.

Culesul plantelor este un ritual, care se desfășoară în anumite condiții de timp și de loc. Persoanele care le rupeau trebuia să fie curați trupește și sufletește, să spună anumite cuvinte și formule magice, să aibă anumită ținută vestimentară, adică îmbrăcate, dezbrăcate până la brâu sau de tot, cu capul descoperit. Pământul de pe care era ruptă planta era răsplătit cu sare, apă, sau semințe.

Sărbătorile din preajma echinocțiului de primăvară, în care se culeg plantele tămăduitoare, sunt: Săptămâna Caii lui Sântoader, Florii, Joimari, Sângiorz; cele din preajma solstițiului de vară sunt: Ispas, Sânziene, Ilie Palie, Focă. În preajma echinocțiului de toamnă: Sântămărie Mare, Sântămărie Mică, Ziua Crucii.

Oriunde se găseau culegătorii, în câmpie, în pădure sau în vărful muntelui, înainte să pună mâna pe prima plantă se întorceau către răsărit, făceau semnul Sfintei Cruci și ziceau: „Doamne, Tată Creator,/ Te rog să-mi vii în ajutor./ Doamne, Tu mă-nvrednicește,/ Mâinile mi le sfințește,/ Orice flori culeg cu ele,/ Păpădie, flori, sulfină,/ Plante din a Ta grădină,/ Dă-le leac și vindecare,/ Pentru toți oamenii care au suflet bun, curat,/ Ca floarea ce-am căpătat./ Îndepartă tot ce-i rău/ Când va bea din ceaiul meu/ Corpul lor îl luminează,/ Gura le-o îndescleștează,/ Boala piară în pustie,/ În loc lasă bucurie. Amin”.

Pe rouă sau clar de lună

Plantele care se recoltează în zori, înainte să cadă roua, sunt cele cu fructe mici, care trebuie să rămână proaspete.

Frunzele, părțile aeriene și florile se recoltează pe vreme stabilă, cu soare, fără umiditate, după ce se duce roua, în perioada de înflorire.

Semințele sau plantele se culeg pe timp răcoros, dimineața sau seara.

Rădăcinile, tuberculii, rizomii se culeg toamna târziu sau primăvara devreme, după căderea frunzelor sau înainte de formarea mugurilor.

Când fitoterapia a început să fie studiată științific, s-a constatat că proprietățile farmacodinamice ale plantelor sunt aproape întocmai cum susține medicina populară.

Muzeograf Mirela Berbecel

 

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved