Cuierul

Muzeul Național al Agriculturii prezintă:

Cuierul

Cuierul este o piesă de mobilier practică, esențială pentru menținerea ordinii în casă, folosită pentru așezarea articolelor de îmbrăcăminte, precum eșarfe, jachete, paltoane și a diferitelor accesorii – genți, pălarii, umbrele. În general, sunt amplasate în holul casei, locul în care oamenii își scot hainele pe care le folosesc afară. Sunt utile mai ales atunci când se primesc vizite, acesta fiind primul contact al vizitatorului cu casa în care intră. Înălțimea sa este de aproximativ 1,60 până la 1,70 cm, astfel încât o persoană de înălțime medie să îl poată folosi cu ușurință. Cuierele pentru haine sunt, de asemenea, indispensabile în birouri, săli de ședințe și alte locuri de muncă, unde personalul are la îndemână îmbrăcămintea utilă atunci când are nevoie.

Originea sa îndepărtată se află în cuvântul latin „pertica”, care înseamnă „băț” sau „lemn”.

Astăzi există un cuier în fiecare casă, dar suportul pentru haine a fost inventat în urmă cu secole, deși nu se știe foarte bine când și cum.

Dacă există cineva relevant în istoria mobilei, amintim de Michael Thonet, care a făcut istorie odată cu inventarea procesului de fabricație pentru îndoirea lemnului și pentru creațiile sale remarcabile, realizate din foarte puține piese din lemn îndoit și unite prin șuruburi. În 1796, într-un oraș german, numit Boppard, s-a născut Thonet, care mai târziu avea să schimbe perspectiva designului. A început ca ucenic într-un atelier din orașul natal, iar în 1819, la vârsta de 23 de ani, își deschide propriul atelier în același oraș. Aici începe să evolueze tehnica de îndoire a lemnului. În mod normal, el folosea fagul european, deoarece era preferatul lui. A găsit diferite metode pentru îndoirea scândurilor sau manipularea foilor de lemn, iar prin aceste metode a conceput noul suport pentru haine.

Acest suport, din lemn de mahon, prezintă o coroană rotativă formată din opt cârlige duble mari, cu un finisaj întors în partea de sus, susținute de un cerc suport pentru bastoane și umbrele. Partea de jos este formată din patru picioare care susțin o tijă cilindrică. Procesul de fabricație se baza pe înmuierea lemnului și apoi modelarea lui. Se realiza o matriță cu forma pe care trebuia să o ia lemnul, din metal sau lemn de esență tare, în funcție de numărul de piese care trebuiau făcute. Urma o etapă de abur, pentru care piesa este așezată într-o cameră conectată la un recipient care genera abur. Odată ce lemnul era umed și înmuiat, piesa urma să fie așezată sau atașată pe una din matrițe prin presare cu curele. Lemnul era lăsat să se usuce și să se răcească lent, pentru a obține aceeași rezistență și formă ca și matrița.

Cuierul este o piesă cu design simplu și care a reprezentat, la acea vreme, o schimbare totală a mentalității industriei mobilierului. Muzeul Național al Agriculturii deține în patrimoniul său un astfel de obiect, un cuier tip „Thonet” – Austria, datând aprox. 1920, donat de dl. Spatariu Marian, din județul Brașov. Această piesă poate fi admirată în expoziția de bază a muzeului, „La pas prin lumea satului”, în sectorul „Atelier foto”, de la etaj.

Muzeograf, Teofil Androne

Foto: Elena Slujitoru

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved