Dan Elias
Două vizite „de lucru”, două comportamente diametral opuse. Glumesc! Oameni importanți, nu fiștecine!
În privința lui iohanis, toți comentatorii s-au întrebat ce caută acolo, în America de Sud. Unii au lansat ideea unor contacte pentru colaborări economice dincolo de sclavia uie, ceea ce ar fi fost genial. Alții l-au bănuit pe sibian de a fi transportatorul oral al unor mesaje importante privind sprijinul ucrainei. Această supoziție se alimenta și din statura sa impozantă, bănuind că nivelul de „convingere” poate avea și o componentă fizică. Ți-ai găsit! Iohanis al nostru și-a scos nevasta la plimbare. Atâta tot! În timpul celor zece zile a avut 8 ore de program oficial. Amintesc aici și întâlnirea cu … adjunctul unui viceprimar de oraș brazilian. Eu nu glumesc. Poate el.
Obosit de atâta „dă-i și luptă” pentru România, s-a întors direct la Neptun. Neptun este stațiunea de pe litoral unde ceaușescu a construit o vilă de protocol și iohanis a reamenajat-o pentru tenis. Deosebirea dintre ei este următoarea; în timp ce „dictatorul” folosea vila pentru pus țara la cale, bine sau rău (dracul știe!?), „la familia” o folosește strict pentru stat cu cracii la soare.
Cu ce avion s-au plimbat? Exact! Tot cu ăla! Adică nu poți să ai doar un pic de tupeu. Ori îl ai p-ăla neaoș, de mârlan cu acte în regulă, ori nu-l mai ai deloc. La întrebarea despre costul călătoriei, răspunsul a fost pe măsură; „Este strict secret. Așa zice legea, bă-i fraierilor!” Corect!
O altă vizită de lucru mi-a atras atenția în aceeași măsură. Cea efectuată de marcel la muntele Athos. Nu știu dacă s-a întâlnit pe acolo cu Gigi Becali, dar scenariul a fost similar. Iei la pas cărările pieptișe ale muntelui (vorba vine!), pleci umerii și capul și strângi palmele în poală. Din momentul în care faci aceste lucruri, te poți considera un credincios „de la mama lui”. Mai rămâne să-ți facă stănescu poze când pupi mâna vreunui prelat ortodox, neapărat cu barbă. Aceste fiind îndeplinite poți candida la președinția României. Aaa! Nu despre asta era vorba!? Pe cuvântul vostru de pionier? Cât de fraieri ne credeți?
„Doar atât cât trebuie!”