Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Crucea de la Andrăşeşti
Octombrie are atât semnificaţia unei luni care marchează toamna în deplinătatea ei, mijlocul acestui anotimp, cât şi perioada când anul agrar şi pastoral se încheie.
În Câmpia Bărăganului, calendarul comunităţilor săteşti era bazat pe calendarul agrar şi pe calendarul pastoral. Astfel, timpul era calculat şi împărţit în funcţie de ambele calendare. Împărţirea temporală a anului este marcată astăzi de sărbători creştine. Unii dintre sfinţii creştini celebraţi la diferite date încă mai au caracteristici ale vechilor zeităţi păgâne de dinainte de creştinism. Din această categorie face parte şi Sfântul Dumitru, o sărbătoare foarte importantă atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, care marca diferite evenimente. Dacă vom calcula perioada dintre celebrarea Sfântului Gheorghe, 23 aprilie, data la care era celebrat Anul Nou Pastoral şi Sfântul Dumitru, 25 octombrie, data la care se încheia ciclul temporal anual al crescătorilor de animale, vom observa o perioadă de 6 luni. La aceste sărbători, pe lângă anumite ritualuri aducătoare de belşug, în mediul rural, se încheiau contractele de arendare a pământului şi se ţineau târguri anuale, acolo unde veneau neguţători cu marfă din diferite zone ale ţării. În afară de comunităţile stabile din zona Bărăganului, prin aceste locuri treceau şi poposeau sezonier ciobanii de la munte cu oile, pentru a ierna în Balta Ialomiţei.
Pentru unele grupuri pastorale, sărbătoarea Sfântului Dumitru marchează începutul transhumanţei, adică începutul iernatului în Câmpia Bărăganului. Acest sfânt este reprezentat în icoanele creştine ca un tânăr, în picioare, ţinând în mâna sa o suliţă şi având la picioare un uriaş doborât, aşa cum este descris în filele Erminiei lui Dionisie de Furna. În vechime, sfântul protector al turmelor şi ciobanilor era reprezentat călare, împungând cu suliţa un uriaş aflat la picioarele calului. Există însă reprezentări inedite, care, având în vedere fineţea şi frumuseţea scenei şi a personajului realizate de artist, consider că au fost voit modificate. O astfel de frumoasă reprezentare este şi pe crucea de drum de lângă localitatea Andrăşeşti, Ialomiţa. Această cruce a fost ridicată în anul 1841, într-un loc unde se opresc încă turmele să se adape. Este o cruce de drum, care marca drumul transhumanţei spre Balta Ialomiţei şi este, de asemenea, o troiţă care ţinea loc de biserică într-o zonă unde nu exista clădirea bisericii. Crucea este din piatră, a fost sculptată şi adusă din zona dealurilor Istriţei, Buzău şi are o înălţime de 2 metri şi 63 de cm înălţime. Monumentul, care nu este funerar, are central un medalion în interiorul căruia este sculptat Sfântul Dumitru călare, cu o suliţă în mâna sa dreaptă iar la picioarele calului este o căprioară rănită. Această reprezentare este încadrată de un şir de cuvinte, o legendă, în limba română cu alfabet chirilic, erodată de timp. Înscrisul ne transmite că acolo este Sfântul Dumitru, singurele cuvinte care se mai disting. Această cruce este ridicată de mai mulţi comanditari dintre care se disting: Ion Grămadă, Radu Frangulea, Zafira presbitera (preoteasa) ş.a. Este ridicată în „numele Sfintei Troiţe” adică în numele Sfintei Treimi. Textul crucii conţine şi un lung şir de prenume din familiile comanditarilor înscrise pentru a fi pomenite de către călătorii care se opresc în dreptul monumentului. Astfel, în Bărăgan, în anul 1841, comanditari cu dare de mână au ridicat o cruce de piatră adusă din Dealurile Istriţei, în numele sărbătorii respectate, a sfântului protector al grupurilor pastorale, Sfântul Dumitru.
Muzeograf, dr. Andreea Panait