Omul sărac merge la cârciuma din sat, acasă își bate nevasta și copiii, mai dă o cazma, mai vinde o legumă cultivată de soacră și nevastă și cu banii merge la cârciumă. Ăla de nu se împacă cu ideea asta, învață, muncește, iar învață, câștigă și trăiește decent. Se poate găsi un loc de muncă, în special în agricultură. Spre exemplu, un viticultor plătește pentru o zi de muncă, dacă are noroc, o mie de lei, mâncare și țigări. Dar, munca e grea și mai ușor e să te plângi și primăria să-ți ofere ajutor social, pe care îl lași tot la cârciumă. La o cârciumă care înainte se numea MAT, am ascultat confesiunile lor.
– Eu muncesc cu ziua, pe unde apuc, pe aici prin sat. Cam așa: ,un kil de ulei, un pic de mălai, ceva haine vechi și o sticlă de vin. Bani nu mi să dă, că nu au nici ei. Mă scuzați! Mă duc să mai iau o vodcă.
– Acum, nu mai am serviciu, nu am casă, n-am masă, copiii sunt la măsa. Merg pe unde apuc și caut fier. Săpăm în pământ câte trei metri pe la temelii demolate și scoatem 15-20 de kile de fer. Acum nu mai e nici fer. S-a adunat tot. Dacă nu găsim, mergem acasă, mâncăm ce o da Dumnezeu. La cârciumă, ne mai dă pe caet.
– Îmi împac tristețea cu un pahar. Mă gândesc la tata, care e paralizat. Trebuie să stau și să am grijă de el. Noroc că are ceva bani de la handicap. O soră e măritată la Stelnica, are doi copii și nu-l poate ajuta pe tata, că bărbatul ei e pușcăriaș, a făcut de două ori pușcărie. Mai bine mor de foame, dar n-o să fur. Mai am o soră mai mare, care s-a angajat la o brutărie, cară saci, să vedem cât o ține. Mai dă și ea ceva bani, dar are și doi copii. (n.n. Am aflat că mai toată ziua stă în cârciumă, că tatăl e lăsat ore întregi singur).
– Când ne ducem la doctor, care e asigurat, îl bagă la cabinet. La mine în casă din șase persoane niciuna nu e asigurată. Mama e bolnavă de diabet, are, cum îi spune, pleomonie, sau nu știu cum îi zice. La spital, dacă nu dai bani, te lasă să mori. Nu te bagă în seamă. La medicul de familie din sat m-a mai primit cu bătrâna, dar m-a trimis la altul la oraș. Acolo mi-a cerut 80 de lei, pe care i-am împrumutat de la vărul meu, care a zis să-i aduc chitanță, să nu creadă că i-am băut. I-am arătat rețeta și m-a crezut. Acum caut bani de rețetă. Nu mai vine odată cutremurul ăla!
– Eu stau cu tata și de fiecare dată când e beat, că mai bea, e mai bețivan, așa, m-aruncă afară din casă, că el nu mă întreține. Mă trimite la muncă. Eu aș sta cu părinții mei, dar unde să mă duc?
Viața ca o pradă, vorba lui Marin Preda. Ajutorul social reprezintă un colac de salvare pentru mulți români, care, chiar dacă asigurarea socială nu e sumă uriașă, pentru mulți e suficientă pentru cârciumă. Românii sunt campioni în Europa la stat degeaba. Și n-o spunem noi, ci datele de la Institutul Național de statistică. Peste două milioane de oameni nu merg la muncă. Nu muncesc, spun ei, pentru că locuri de muncă nu se găsesc. Prin modificarea legii 416 din 2001, s-a prevăzut ca dreptul la ajutor social să nu fie acordat în cazul refuzului unui loc de muncă. Dar, nu se ține cont de lege, că vin alegerile și… Cârciumile sunt pline de resurse umane.
Gheorghe Marinel