* Peste o mie de spectatori la întrecerile hipice de pe islazul din satul Ion Ghica
Vineri, 6 ianuarie 2023, zi de Bobotează în satele ialomițene. Și anul acesta am poposit la parohiile din comuna Ciulnița, acolo unde preoții Gheorghe Felician Lungu (parohia Ciulnița), Marius Ungureanu (Poiana) și Sorinel Cristinel Soare (parohiile Ion Ghica și Ivănești) au oficiat slujbe de sfințire a apei, urmate de botezul cailor în fața așezămintelor de cult. După aceste ceremoniale religioase, enoriașii din cele patru sate ale comunei dar și mulți alții veninți de la Slobozia sau satele învecinate s-au adunat pe islazul de la margine satului Ion Ghica pentru a participa la tradiționalele concursuri hipice (probele de frumusețe, viteză atelaje, viteză cal/călăreț și tracțiune organizate de primărie an de an, aproape fără întrerupere din urmă cu 19 ani și până azi.
Laureații concursurilor hipice
La finalul concursurilor, primarul Gheorghe Stelică a înmânat diplome și premii substanțiale celor mai buni concurenți. Iată câștigătorii ediției a XIX ai competiției hipice “Datini și obiceiuri de Bobotează în comuna Ciulnița”
Concursul de frumusețe:
Locul I: Mușat Alexandru (sat Ivănești);
Locul II: Răduț Viorel (sat Poiana)
Locul III: Stanciu Alin (sat Ciulnița).
Viteza atelaj cu un cal:
Locul I: Mușat Valentin (sat Ivănești);
Locul II: Stanciu Alin (sat Ciulnița);
Locul III: Răduț Viorel (sat Poiana).
Viteza atelaj cu doi cai:
Locul I – Stanciu Alin (sat Ciulnița);
Locul II – Răduț Viorel (sat Poiana);
Locul III – Buturugă Vasilică (sat Ivănești).
Viteza cal/călăreț:
Locul I: Cristodor Alin Marian (sat Poiana);
Locul II: Staicu Marian (sat Ghimpați);
Locul III: Răduț Viorel (sat Poiana);
Mentiune: Ștefan Georgian (sat Poiana).
Tractiune atelaj cu un cal:
Locul I: State Cănel (sat Poiana);
Locul II: Topală Sergiu (sat Ciulnița);
Locul III: Stoian Marian (sat Ciulnița).
Tractiune atelaj cu doi cai
Proba anulată, nu s-au înscris decât doi concurenți.
«La Ciulnița, calul va rămâne mulți ani de acum înainte prietenul omului»
Gheorghe Stelică, primarul comunei Ciulnița: Ceea ce se întâmplă azi la noi înseamnă, în primul rând, respectarea tradițiilor, înseamnă aducerea aminte de ceea ce am avut și am văzut și noi cum am crescut, bunicii și părinții noștri, legătura dintre animalele care au fost alături de oameni și au putut împreună să se hrănească. Au hrănit familii, au lucrat terenuri, și-au adus din pădure acasă lemne de foc, iar omul a fost totdeauna alături de cal aproape ca de un copil al lui. Noi acum vrem să păstrăm aceste datini, aceste obiceiuri care se țineau înainte cu ocazia Bobotezei, când sătenii mergeau să-și boteze caii la biserică și după aceea se făceau întreceri între cai. Își lăudau în acest fel, își prezentau aceste frumoase patrupede care în tot cursul anului erau alături de ei. Știu, de la cei mai bătrâni, că ciulnițenii își dresau de așa natură caii că atunci când mergeau la câmp sau mergeau în pădure la lemne nu mai era nevoie să-i spună să-l aducă acasă, pentru că-i aduceau caii singuri acasă. Există și azi asemenea legături între om și cal. Aceste obiceiuri păstrate acum fac ca cei mici, pe care-i vedeți acum de mână cu părinții sau bunicii lor, să se gândească la viața pe care o aveau bunicii și străbunicii lor. Poate că mulți dintre ei se gândesc să țină aproape de familiile lor, în gospodăriile lor, un asemenea animal doar pentru frumusețea lor. Mă întreba deunăzi cineva, care are un spațiu mai mic în gospodăria lui, dacă poate să crească un cal, pentru că fetița lui este la echitație și vrea să aibă și ea acasă un cal. Sigur că da, mai ales că așa caii nu vor dispărea, vreodată, definitiv din satele noastre. Numărul cailor, este adevărat, a scăzut. Am avut în competițiile din anii trecuți câte șapte, opt nouă concurenți. Acum avem câte trei, maxim patru, iată, anul acesta la categoria tracțiune atelaje cu doi cai am avut doar doi înscriși. Nu-și mai permite omul să țină în gospodăria lui doi cai. Tehnologizarea agriculturii duce la dispariția animalelor de muncă, a calului îndeosebi. Sunt folosiți numai pentru treburi mici, undeva să-și adune ceva pentru celelalte animale din curte, să-și aducă lemne din pădure, să meargă la moară și, de ce nu, să iasă cu ei împreună cu copiii la Ziua de Bobotează. Dar, sunt convins, la Ciulnița caii vor rămâne mulți ani de acum înainte prietenii oamenilor.
Nicolae TACHE