Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
CARUL GREU DE CÂMPIE
Carele, ca mijloace de transport indispensabile în satele româneşti tradiţionale, au fost folosite la diferite munci, indiferent de condiţiile de relief şi de starea drumurilor. Datorită robusteţii lor, puteau fi transportate cantităţi însemnate de mărfuri pentru vremea respectivă, cum ar fi materiale de construcţii şi cereale, butoaie cu vin, peşte sau sare.
Istoria transportului şi a mijloacelor de transport din România are numeroase interferenţe cu influenţele europene şi mai ales cu cele ale statelor vecine. De obicei, aceste tipuri de vehicule erau trase de una sau mai multe perechi de boi. Atât de utilizate erau încât existau centre meşteşugăreşti care se ocupau cu construcţia lor, dar era posibil ca unii ţărani, cu o anumită îndemânare, să-şi construiască singuri aceste mijloace de transport, iar de la târguri să-şi cumpere doar roţile.
Muzeul Național al Agriculturii prezintă carul de câmpie din zona Teleormanului, un car adaptat pentru transport de materiale de construcţii şi mărfuri, în general grele. Meşterul care a realizat acest car, Leoveanu Grigore, a păstrat şi a aplicat tehnici vechi în construcţia de care, moştenite, prin ucenicie, de la bătrânii meşteri ai satului. Carul a fost vopsit cu o culoare gri-albăstruie şi are în componenţa sa: dric faţă, dric spate, loitre şi cele 4 roţi de dimensiuni diferite, fără să folosim descrieri prea complicate ale structurii constructive.
Deşi acest tip de car este conceput ca un model întâlnit în perioada de mijloc a Evului Mediu, cel din imagine provine din satul Dulceni, comuna Belitori, judeţul Teleorman, și a fost construit în prima jumătate a secolului al XX-lea, ceea ce ne arată că modele de care de mult dispărute în Europa, încă sunt reluate prin tradiţie în satele româneşti.
Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu
FOTO: Elena Slujitoru