Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
Cartea poștală fotografică
Ce spun cărțile poștale vechi de acum 100 de ani? Fie că este vorba despre un timbru poștal, o dată, numele expeditorului/destinatarului, autorul sau o poză, fiecare poartă propriul mesaj. O carte poștală este o bucată de hârtie groasă sau carton subțire, dreptunghiulară și în general cu dimensiuni standard, destinată scrierii și trimiterii poștale fără plic.
Pe 1 octombrie 1869, conducerea serviciilor poștale din Austro-Ungaria introduce prima carte poștală din lume. La 26 ianuarie 1869, Emmanuel Hermann, profesor de economie la Academia Militară din Viena, într-o publicație periodică, propune administrației poștale naționale „un nou procedeu de corespondență poștală”. Serviciul poștal austriac, ținând cont de propunerea lui Heinrich von Stephan și de prețul propus de Emmanuel Hermann, la 1 octombrie 1869, emite prima carte poștală din lume. Era din hârtie de culoare gălbuie, mărimea 123 x 83 mm, cu inscripția Korrespondenz Karte.
În primii cincisprezece ani ai secolului al XX-lea, mii de cărți poștale au străbătut zilnic orașe, regiuni, țări și continente, oferind publicului larg o modalitate de a păstra legătura cu prietenii și familia. Oricând avea loc un eveniment major, un fotograf de carte poștală era acolo pentru a-l imortaliza (sărbători, evenimente, mișcări politice și chiar războaie), celebrând umorul popular, divertismentul, moda și multe alte aspecte ale vieții de zi cu zi.
Protagonistele acestei povești sunt cărțile poștale tip fotografie, trimise în perioada Primului Război Mondial (28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918), fiecare cu o poveste personală. Aceste milioane de cărți poștale fotografice sunt piese unicat, de serie mică, în general private, care puteau circula legal prin poștă, iar majoritatea expun fotografii cu autoportrete, botezuri, cununii, fotografii de familie, prieteni, fotografii cu clădiri și monumente impunătoare, scene de stradă, vederi panoramice ale orașelor, peisaje, poduri, trenuri, avioane, precum și portrete ale unor personalități. De asemenea, pe verso, aveau un spațiu marcat pentru a scrie mesaje scurte, transmise familiilor, prietenilor, aflați aproape oriunde în lume.
A fost cea mai populară și mai economică formă mass-media de socializare a momentului respectiv, comparabilă cu ceea ce este acum în epoca digitală. În ele sunt consemnate texte scurte, experiențe și întâmplări care au devenit o amintire vie, atât de esențială pentru o mai bună înțelegere a epocii și existenței noastre. În urmă cu mai mult de 100 de ani, în special între 1907 și 1914, utilizarea zilnică și schimbul de cărți poștale a fost un apogeu al comunicațiilor, dar cererea sa a scăzut semnificativ din cauza restricțiilor politice și economice generate de Primul Război Mondial. În ciuda situației dificile și a transformărilor în comunicație, cărțile poștale fotografice au continuat să existe și după cel de-al Doilea Război Mondial recăpătând o mare importanță, în principal ca amintiri de călătorie, modalități de rememorare a unor date speciale, ca suveniruri ale evenimentelor și activităților de interes ale momentului.
Deși astăzi cărțile poștale sunt încă vii, cu alte utilizări și alte modalități de transmitere, inclusiv în media electronică, circulația și utilizarea lor, semnificația lor socială și culturală nu pot fi comparabile cu imensa popularitate pe care o aveau acum 100 de ani.
Muzeul Naţional al Agriculturii deține în patrimoniul său o vastă colecție de cărți poștale fotografice vechi, care merită să fie descoperită şi apreciată ca sursă de inspirație.
Muzeograf Teofil Androne