Dan Elias
Contractul educațional este rodul unor analfabeți. Această categorie, socială până la urmă, este majoritară în sistemul de învățământ. Doar nu cumva credeți că suntem peste cincizeci la sută analfabeți funcționali, dar profesorii sunt mai cu moț. Nu! Suntem o apă și un pământ! Copiii noștri „beneficiază” de multe ori de îndrumarea unor neica-nimeni, mulți golani, mulți derbedei și analfabeți cât cuprinde. De aici și rezultatele învățământului de stat.
Cât privește ministerul de resort este și mai rău. Politruci și funcționari cu mânecuțe care nu au vorbit cu copiii decât din poziția de stăpâni.
Nu, mă! Nu voi stabiliți ce educație primesc elevii, ci numai și numai părinții! Ei plătesc, ei hotărăsc! De când vă erijați voi în educatori? Voi faceți asta mai întâi cu voi și abia apoi ridicați năsucul.
În spatele contractului educațional stă politicul și năravul lui de a se băga unde nu îi fierbe oala. Analiza pe text scoate în evidență tot felul de capcane pentru cei trei participanți (!) la contract; statul, părinții și copiii. Dau aici doar două exemple. Primul se referă la obligația unității de învățământ de a asigura „condițiile optime de derulare a procesului de învățământ”. Pe bune!? Ce veți face cu autorizațiile pentru securitatea la incendii sau cu profesorii suplinitori, ca să amintesc doar ce îmi vine acum în minte!? Al doilea exemplu se referă la eliminarea oricărui semn sau cuvânt religios din școli. Voi, ăștia care ați conceput acest contract, ori sunteți șmecheri, ori proști! Aveți ceva cu creștinismul?
Am înțeles că îi și amendați pe părinți dacă nu semnează! Pe bune!?
Școala este a copiilor, a părinților și a profesorilor. Doar ei plătesc într-un fel sau altul educația tinerei generații. Statul, iohanis și deca lui iohanis să facă ciocul mic. Îmi pare rău că trebuie să vă spun de la obraz, dar sunteți atât de proști încât veți ajunge să scoateți românii în stradă.
Ceea ce până la urmă trebuie să se și întâmple!