În urmă cu vreo două săptămâni, doamna Maria Petre (fost deputat de Ialomița și fost europarlamentar până când Băsescu a marginalizat-o ca să-i facă loc în politica mare agramatei sale fiice) a provocat în mediul online o dezbatere privind mirosurile pestilențiale și țânțarii din Slobozia. Poate că nu interveneam, dar m-a zgândărit postarea Rodicăi Boancă, noua senatoare de … aur a Ialomiței, care a postat pe faceebook următorul comentariu: „Sursa mirosului este la Ciulnița. Este acolo fabrica de mâncare pentru câini. Iar în ceea ce privește gazarea, nu pricep de ce nu pier țânțarii…”
Să, le luăm pe rând. Mirosurile pestilențiale din municipiul reședință de județ.
Sursa mirosurilor nu mai este fabrica de făinuri proteice de la Ciulnița. La repetatele sesizări și reclamații primite, inspectorii Gărzii de Mediu au pus piciorul în prag, au amendat firma, activitatea acesteia a fost întreruptă mai multe luni, revenind în activitate după de au fost investite sume considerabile în aparatură modernă menită să elimine mirosurile pestilențiale de care s-au plâns localnicii și slobozenii.
Așadar, bravo Gărzii de Mediu pentru măsurile luate la fabrica din Ciulnița.
Dar, să ne întoarcem în timp și să ne amintim că pe vremea când Combinatul Chimic era sub umbrela Băncii Columna a fost solicitat de către APM Ialomița un program de retehnologizare în consens cu legislația privind protecția mediului.
Programul a fost pus pe hârtie, dar acolo a rămas, chiar dacă sus pe deal patronii s-au schimbat unul după altul iar „coada de vulpe” apărea de fiecare dată când instalațiile de la amoniac intrau în funcțiune. Cam același lucru s-a întâmplat și cu fabrica de ulei patronată de Expur, care deversa și deversează rezidurile industriale netrate corespunzător direct în râul Ialomița, cam în dreptul podului de cale ferată. Și acest program a rămas doar pe hârtie.
Cum bine sesiza un slobozean, mirosurile care poluează Slobozia se simt în special după ora 24. Da, așa este, asta pentru că deversările de la fabrica de ulei au loc noaptea (ca hoții, vorba liberalilor când vorbeau de pesediști și a pesediștilor când vorbeau de useriști), slobozenii fiind nevoiți să tragă serios obloanele ca să scape de disconfort și să poată dormi cât de cât liniștiți.
Să ne oprim și asupra țânțarilor, dar mai ales asupra acțiunii în forță a primăriei în luptă, tot noaptea, cu eradicarea micilor dar periculoaselor insecte. Primarul Soare și directorul Roșca trebuie să înțeleagă un lucru elementar: nu vom scăpa de țânțari dacă nu vom scoate mai întâi apa de la subsolurile blocurilor, vor fi executate lucrări de reparații la conductele de canalizare din subsoluri și abia apoi (tot mai întâi) dezinsecție la subsol și pe scările blocurilor și abia apoi (dacă va mai fi nevoie) dezinsecție (cu substanțe acreditate, nu cu … apă de ploaie, cum era blamat că folosește Mocioniu când stropea arterele de circulație ca să combată Covid-ul) pe străzile orașului. Altfel, aruncăm de pomană zi de zi (sau, mă rog, noapte de noapte) saci de bani din bugetul local pe fereastră.
Așadar, Rodicuțo tată, acum înțelegi de unde vin mirosurile pestilențiale și de ce nu pier țânțarii din Slobozia?
Nicolae TACHE