Dan Elias
Suntem singuri! Nu avem nici o idee despre încotro ne îndreptăm. Bruma de coeziune socială s-a topit la prima rază a soarelui capitalist. Suntem tot mai needucați; suntem tot mai analfabeți; suntem tot mai proști.
Știu că nu vă surprinde!
Comentariul unui concetățean la o știre cu politicieni suna cam așa; „Cine ne-a blestemat să fim mereu conduși de niște hahalere!?” Dar, oare, numai ei sunt hahalere!? Noi, nu!?
Suntem tot mai nepregătiți; amatori și cabotini. Nu mediocritatea este dușmanul nostru. Astăzi, ea chiar pare o țintă de neatins. Suntem complet în afara realității lumii în care trăim. Doar vegetăm cu ecranele telefoanelor în palmă. Nu cu mult timp în urmă, am fost consultat cu privire la rezultatul unui algoritm de calcul cu numere naturale de clasa a IV-a. În mod normal, unui om normal, într-o situație normală, nu trebuia să-i ia mai mult de 3-4 secunde pentru a răspunde corect la întrebare. Dar, nu! Rezultatul evident al algoritmului, rostit de mine instantaneu, a fost contestat cu vehemență; „Nu este adevărat! Știm noi de pe .. net. Are rezolvări multiple!” Doamne, ferește! Am rămas .. pervers, vorba unui cunoscut care amestecă perplexul cu perversul! Nu am putut convinge pe nimeni că .. ziua este lumină și noaptea întuneric, ca să folosesc un argument de la Shakespeare citire. Uimirea mea s-a transformat curând într-o tragedie existențială, pentru că întrebând în jurul meu, am fost șocat să aflu că .. tulbureala era generalizată!
Am realizat atunci cât de singur sunt în această lume, pentru simplul motiv că n-am „achiesat” la noile fundamente ale libertății .. matematice. Îmi merit soarta!
Suntem în plină construcție a unei realități paralele. Imaginați-vă următoarea situație; organizăm un referendum și cerem votanților să ne răspundă la întrebarea cât fac două mere adunate cu două pere. Și dacă răspunsul este „.. cinci prune”; ce facem? Le mâncăm!?
Libertatea și democrația fără educație nu fac două parale!
Și cum la noi, școala este privită ca o povară a bugetului și a statului, nu avem nici o șansă! Și cum la noi, școala pregătește forța de muncă pentru buticuri, nu avem nici o șansă! Și cum la noi, zeci de mii de copii sunt lăsați singuri în țară, în timp ce părinții culeg sparanghelul boierilor, nu avem nici o șansă!
Poate știe cineva unde este butonul de resetare al acestei țări în lacrimi.