Dan Elias
O răceală trece în șapte zile dacă te tratezi și într-o săptămână dacă nu iei nici-un medicament. Păstrând proporțiile, putem spune că și pandemia noastră cea de toate zilele se comportă asemănător în integralitatea sa. Faimoșii specialiști ne-au spus mereu că ne vor trebui doi-trei ani ca această maladie să-și găsească locul printre celelalte boli pe care le ducem cu noi de la începuturi, sau pe care ni le-am inventat singuri. Însă, cu o singură condiție: să fim raționali.
Vaccinarea nu ne imunizează, dar reduce drastic efectele bolii. Între timp căutăm soluții și sunt convins că ele există. Nu am înțeles niciodată acest curent antivaccinist, dar nici nu mă miră. Trăim un timp al filosofilor și al libertății absolute, ceea ce în principiu nu este rău, dar cu siguranță nu este bine, atâta vreme cât le lipsește structura axiologică, ori acest lucru se capătă numai cu mâna pe carte, nu pe tastatură.
Dar înverșunarea este de neînțeles! Valurile de ură născute dintr-o biată injecție nu fac decât să confirme teoria conform căreia nu dragostea, ci ura este sentimentul cel mai pasional. Că respirăm, că mâncăm și bem toate otrăvurile nu ne mai deranjează, ne revoltă un vaccin! Ba chiar toate! Tot felul de neica nimeni țin predici despre „cipuri” și „draci” și noi îi ascultăm siderați. Ne controlează prin satelit, ne cade botoxul sau ne cresc coarne!
Și vă mai întrebați de ce un alt neica nimeni, un așa-zis jurnalist spune despre noi că suntem „idioții Europei”!? Ne-a revoltat? Eu cred că ar trebui să ne pună pe gânduri.
Că există riscuri? Sigur că există. Există și când luăm o pastilă de paracetamol. Noi suntem datori să evaluăm riscurile și beneficiile și să luăm o decizie… educată. Societatea în care trăim este o sumă de obligații și de drepturi. Nu putem trăi singuri, după bunul plac, reținând numai beneficiile.
Copiii noștri nu mai fac școală de o bună bucată de vreme. Oare nu suntem și noi vinovați pentru asta? Prea repede dăm vina pe ceilalți, pe instituții și stat.
Nu am scris aceste rânduri pro vaccinare, ci pro responsabilitate. Pandemia vine și trece, dar noi rămânem aici, cu cipuri sau fără cipuri, buni sau răi.