Bufonii

Dan Elias

Echipa de fotbal a României este în aceeași grupă cu așa zisa țară pe care unii o numesc kosovo. Echipa ei de fotbal o să vină din nou la București și iar vor da în bâlbâială când suporterii noștri vor striga că „kosovo este Serbia”. Extraordinar! Ce tragedie!

La prima întâlnire de acest fel, suporterii români au fost pedepsiți și statul nostru condus de niște slugi analfabete a tăcut mâlc, acceptând o decizie obraznică a forului fotbalistic european. Eu înțeleg ca uefa să pedepsească discriminarea, obscenitatea și violența, dar să ne dea peste bot cu privire la o decizie la nivel național este umilitor și de neacceptat. Și cine!? Niște analfabeți scârbiți de bani și de muieri! Ce ați fi vrut să spună suporterii, din moment ce România nu recunoaște entitatea kosovo? Repet pentru cei care înțeleg mai greu; statul român spune explicit că kosovo este Serbia ! Să nu credeți că suntem singuri. Spania, Grecia, Cipru și Slovacia au aceeași poziție, chiar dacă au fost tot felul de presiuni pentru a ne schimba opțiunea.

De ce vorbesc acum despre asta? Pentru cei care au băgat capul în nisip atunci când niște golani de la o asociație fotbalistică, fie ea și europeană, ne-au tratat ca pe niște infractori. Și o vor mai face!

Când putin a vorbit despre teritoriile răpite samavolnic de ucraina sovietică de la polonezi, unguri sau români, el avea perfectă dreptate. Gura păcătosului adevăr grăiește! Istoria nu poate fi rescrisă nici de boșorogii cu bani, nici de senilii cu rachete la cingătoare. Asta este una, și altceva este revendicarea acestor teritorii. România și-a respectat toate semnăturile. Am semnat că nu avem pretenții teritoriale și bine am făcut. Dar asta nu înseamnă să uităm. Să uităm de românii care trăiesc departe de amărâta asta de țară a nimănui, suferind pentru numele pe care îl poartă și pentru limba pe care o vorbesc. Nu înseamnă nici să suportăm lecțiile de istorie de clasa a doua, ca la tren, ale unui ciolacu, ciucă sau iohanis, în variantele lor prescurtate, slugarnice și semidocte.

Se mai îndoiește cineva că iohanis este un râs de președinte!? S-a dus la consiliul uie să se milogească pentru o funcție! L-a mai pus și pe stropolitorul rareș să-i ridice osanale înainte de discurs, într-un penibil greu de descris. S-a râs în hohote. S-a râs cu lacrimi. S-a râs nu de el, nu de ei, ci de noi! Unii spun că l-ar fi auzit și cântând; „Când eram flăcău la mama,/ Hei, ce ploaie şi ce vânt,/ Dam şi eu prin fete iama/ Fiindcă plouă pe pământ!// Iar când mi-a mijit mustaţa,/ Hei, ce ploaie şi ce vânt,/ Tot în râs am luat viaţa/ Fiindcă plouă pe pământ!// Dar de când m-a ars năpasta,/ Hei, ce ploaie şi ce vânt,/ Şi mi-am luat şi eu nevasta/ Plouă-ntr-una pe pământ.// Piesa-i gata, trag oblonul,/ Hei, ce ploaie e afară!/ Dacă v-a plăcut bufonul,/ Mai poftiţi şi-n altă seară!”

Doamne ferește!


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved